În Uganda continuă dezbaterile pe marginea unei teme care mulţi insistă că ar trebui să rămână tabu şi anume homosexualitatea. Pe data de 14 octombrie parlamentarul David Bahati, având un puternic sprijin şi din partea ministrului de etică James Nsaba Buturo, a propus proiectul de lege anti-homosexualităţii care în viziunea acestuia este un efort de a proteja familiile din uganda de “răul înfiorător” al homosexualităţii dorind să arate astfel că “Uganda nu este ca şi alte ţări”, probabil nu ca una în care se respectă drepturile civile.
Rapoartele poliţiei din 2007 şi 2008 privind homosexualitatea, infracţiune aflată în Uganda sub incidenţa Codului Penal, arată că incidentele de acest fel sunt atât de rare încât autorităţile nici nu îşi bat capul pentru a le contabiliza. Însă în ultima vreme publicitatea care s-a făcut în jurul unor cazuri izolate de sodomie, mai ales a celor în care au fost implicaţi pastori aparţinând religiei penticostale, au alimentat sentimentul anti-gay şi au făcut ca aceste măsuri radicale să fie considerate necesare chiar dacă în lipsa unor cifre concrete este greu de înţeles de unde a reieşit faptul că homosexualitatea este cel mai mare pericol pentru cetăţenii Ugandei. Dar Bahati, tatăl proiectului respectiv, îşi apără “copilul” afirmând că şi un singur caz de sodomie este suficient pentru a jusfitica o asemenea lege.
Aceasta este una dintre cele mai extreme măsuri pe care o ţară africană le-a luat împotriva homosexualităţii iar dacă legea va fi adoptată, a fi gay în Uganda va putea fi considerat un act criminal iar în anumite împrejurări cei care vor fi găsiţi vinovaţi de o asemenea “fărădelege” vor putea fi executaţi.
Activiştii pentru drepturile omului şi cei care luptă împotriva discriminării spun că aceasta este o ofensă şi o ilegalitate, dar din păcate marea majoritate a cetăţenilor din Uganda s-ar putea să fie de acord cu legea propusă dacă ne gândim că în urma unui sondaj de opinie efectuat în 2007 95% s-au declarat împotriva legalizării şi recunoaşterii relaţiilor între persoanele de acelaşi sex.
Probabil unul dintre motivele pentru care homosexualitatea a devenit o asemenea problemă în Uganda este complexul de probleme sociale care afectează ţara, din care enumerăm eroziunea ideii de familie tradiţională, afluxul culturii globale şi epidemiile cu virusul HIV/SIDA a căror tratament îi forţează pe cei bolnavi şi pe famiile acestora să îndepărteze orice fel de tabu social şi, un lucru foarte important, cei din Uganda se declară extrem de religioşi (94% dintre ei religia ocupă un rol foarte important în viaţa lor), dar din multitudinea de religii de pe teritoriul acestei ţări nici una nu a găsit de cuvinţă să predice toleranţa faţă de comunitatea gay.
“Legea anti-homosexualităţii este foarte bună. Reprezintă consolidarea valorilor pe care le au ceţăţenii acestei ţări şi doreşte să păstreze consolidarea integrităţii lor…În general oamenii au început să vadă că (atacarea homosexualităţii) este o cauză foarte urgentă. Nu este ceva uşor. Combaterea ei nu este uşoară mai ales că în şcoli se fac recrutări masive. Noi nu credem că homosexualitatea este un drept”, a spus Bahati.
Homosexualitatea a fost întotdeauna ilegală în Uganda, Codul Penal al acestei ţări, care are la bază legile coloniale britanice, pedepsind “relaţiile carnale împotriva naturii ale oricărei persoane”. Totuşi, până acum aceasta nu a reprezentat o prioritate pentru poliţia sau guvernul Ugandei, arestările pe acest motiv nefiind ceva obişnuit iar persecuţiile aproape inexistente în mare parte pentru că pentru a putea dovedi “infracţiunea” autorităţile trebuie să îi surprindă pe “infractori” asupra faptului. Dar proiectul de lege iniţiat de Bahati va face ca arestările şi hărţuirea membrilor sau a presupuşilor membrii ai comunităţii LGBT să fie făcută mult mai uşor. Pedeapsa pentru “orice formă de relaţie sexuală între persoanele de acelaşi sex” va fi închisoarea pe viaţă, cei care vor “ajuta şi promova” homosexualitatea vor sta în închisoare timp de şapte ani iar ceea ce parlamentarul numeşte “homosexualitate agravantă” (aici intrând printre altele sexul cu un minor, cu o persoană cu dizabilităţi sau cei care au relaţii sexuale în timp ce sunt infectaţi cu virusul HIV) se pedepseşte cu condamnarea la moarte. De asemenea, cei care au cunoştinţă sau vor afla orice amănunt care are legătură cu unul dintre aceste “acte criminale” trebuie să îl raporteze autorităţilor competente într-un interval de 24 de ore.
Un punct de vedere expus de Bahati şi îmbrăţişat de mulţi alţii este că influenţa străină doreşte promovarea homosexualităţii şi finanţarea acesteia în Uganda, că acest lucru “este adus din afară”. Pastorul Martin Ssempa, un mare lider religios anti-gay, sugera într-o emisiune la postul de radio KFM că “organizaţiile pentru drepturile civile şi pentru drepturile omului trebuie anchetate pentru a se vedea dacă nu au primit “bani de la homosexuali”, acuzând o parte dintre ceilalţi invitaţi ai emisiunii că sunt mituiţi de către activiştii gay din străinătate.
Voci din comunitatea gay din Uganda spun însă o altă poveste. Sam Ganafa, managerul unei companii de telecomunicaţii, susţine că s-a străduit să îşi înţeleagă sexualitatea cu mult timp înainte de a fi expus influenţelor din exterior. Robert, un antreprenor gay, afirma ca abia la vârsta de 22 de ani a descoperit că nu este singura persoană gay din Uganda sau din lume şi că întâlnirea altora care erau asemenea lui a venit ca o uşurare. “Viaţa unui homosexual în Uganda este şi aşa destul de dificilă, cu îngrijorări care merg de la frica de a fi demascat de tabloide, de a fi bătut în plină stradă sau de a-ţi pierde serviciul dacă se va descoperi această orientare sexuală. Iar această lege va face totul mult, mult mai rău. Va atinge aproape pe toată lumea şi va instaura un climat de teamă. Nici jurnaliştii nu vor mai putea vorbi despre acest subiect pentru că e ceva care nu va mai putea fi discutat absolut deloc”, a adăugat Robert.
În sprijinul comunităţii gay vine şi societatea civilă, o coaliţie compusă din 23 de organizaţii (de la activişti gay şi grupări care luptă pentru drepturile femeilor până la organizaţii de drept constituţional), începând să protesteze puternic împotriva acestei legi şi să o atace pe căi legale. “În mod evident cel care a scris acest proiect de lege nu este avocat sau jurist. Dacă eşti avocat nu ai cum să scrii asemenea aberaţii”, a declarat Sylvia Tamale, profesor de drept la Universitatea Makerere şi membră în Association of Uganda Women Lawyers, una dintre cele mai renumite organizaţii care se opun acestei legi. “Se încalcă în mod sever alte legi, printre care şi dreptul la intimitate, se merge dincolo de protecţie. Dacă ştii pe cineva care este homosexual va trebui să îl denunţi. Chiar şi cetăţenii ugandezi care trăiesc în afara ţării nu vor fi în siguranţă pentru că legea stabileşte jurisdicţie extra-teritorială, aceştia putând fi extrădaţi şi acuzaţi în Uganda” a adăugat aceasta.
Tamale şi alţi activişti sunt îngrijoraţi şi datorită “clauzei de promovare” care va interzice organizaţiilor de profil să lupte pentru combaterea şi tratarea virusului HIV în cadrul comunităţii gay, o problemă foarte gravă în această ţară în care, datorită riscului care implică recunoaşterea orientării sexuale, puţini homosexuali îşi fac cu regularitate teste şi unde, datorită efortului de a ascunde propria identitate, sexul protejat planificat este adesea un lux pe care puţini si-l permit. În 2008 trei activişti gay au fost arestaţi în Kampala la o conferinţă pentru prevenirea virusului HIV pentru că distribuiau materiale considerate ca având tematică sexuală, asta în timp ce un purtător de cuvânt al guvernului declara că “nu sunt bani pentru tratamentul virusului HIV printre homosexuali”.
Oponenţii acestei legi îşi pun mari speranţe în comunitatea internaţională care va avea un cuvânt de spus în această problemă dacă ne gândim că aproximativ 40% din bugetul guvernului din Uganda vin donaţii internaţionale, mai ales SUA şi Europe, iar un reprezentant al ambasadei SUA din Uganda a spus că mult-controversata lege ar reprezenta un mare pas înapoi în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului în această ţară.
Şi ca orice bigot care se respectă, atât Bahati cât şi ministrul Nsaba Buturo ţin să amintească că acest lucru nu este campanie de ură sau de discriminare ci astfel se încearcă doar protejarea familiei tradiţionale heterosexuale şi că societatea civilă este cea care îi atacă şi acuză că promovează atacurile împotriva comunităţii gay, aceaşi societate civilă care continuă să plaseze “acest rău (homosexualitatea) în categoria drepturilor omului.”
Dacă această lege va fi votată Uganda va deveni unul dintre cele mai periculoase locuri pentru comunitatea gay.
