Mai mereu vom avea de-a face cu tot felul de oameni, care mai de care mai răsăriţi. Ba că nu vreau fiţoşi, ba că nu vreau piţipoance, ba că nu ştiu ce. Ai impresia că nimeni nu se va hotărî odată ce vrea de la viaţa… de cuplu.
Poate omul vieţii tale se încadrează fix în anti-standardele tale şi nici nu realizezi asta, fiindcă vrei să raţionalizezi totul. Şi când pui raţiunea înaintea inimii, nu numai că obţii o mare ţeapă, dar ai parte şi de tragedii în viaţă. Şi nu glumesc.
Pe de altă parte, poate e frica ta de a fi rănit şi atunci vrei să te protejezi raţionalizând. Dar ştii, tocmai frica e duşmanul tău cel mai mare.
Lasând toate astea la o parte, ştim că există gusturi şi gusturi. Mie, de exemplu, nu-mi plac graşii, dar asta nu mă împiedică să mă întâlnesc cu ei, mă gândesc că poate e ceva de capul lor şi merită o şansă. Ca amici, nu de alta. Dar apoi afli mai multe şi nu mai contează dacă o mai fac cu ei sau nu, că s-a dus tot misterul şi, odată cu el, tot interesul.
Ce tot turui eu pe-aici? Ideea e următoarea: deschide ochii! Capisci? Şi dup-aia decizi dacă merită să-ţi baţi capul cu o tăvăleală de o noapte sau mai multe, depinde de norocul tău. Am văzut că sunt destui care s-ar arunca cu capul înainte numai ca să aibă parte de senzaţii cât mai tari. Şi cu ce se aleg? Cu drăgălaşii de monstruleţi numiţi boli venerice. De-aia trebuie măcar prezervativ, dacă nu e şi lubrifiant pe bază de apă…
Sunt de acord cu doctorul House când zice că lumea minte. Ne ducem să donăm sânge şi vom minţi cu nonşalanţă că suntem hetero, numai ca să ne facă ăştia analize pe gratis şi să ne lase să ne donăm sângele de poponari. Nu avem nici o problemă cu asta. Dar avem probleme cu travestiţi, efeminaţi, trans şi alţii de teapa lor. Problema e că nu vedem ce naiba e în capul nostru înainte să ne uităm la alţii şi să sărim în sus, ca fasciştii.
Şi care e treaba cu Gay Festul? Vă vine să aruncaţi cu pietre în el, ca homofobii? A, stai puţin, tocmai ăştia sunt cei mai frustraţi homosexuali, fiindcă le e cel mai teamă de propriile lor dorinţe dintre toate categoriile de oameni. Ăştia se duc la gay, se dau drept gay sau gay-friendly, apoi – când victima se aşteaptă cel mai puţin, deci când are garda jos – atacă cu pumnii şi picioarele, numai ca să-şi dovedească puterea testosteronului cu care sunt dotaţi… Acum înţelegeţi când spun să fiţi cu ochii larg deschişi?
Mă rog, poate majoritatea cititorilor acestui site sunt familiarizaţi cu aceste chestii. Şi totuşi, nu strică să ne aducem aminte. Ultima dată când mi s-au întâmplat tâmpeniile astea a fost acum ceva ani. Dar nu pot să uit, tocmai fiindcă mi s-au întâmplat. Nu pot să iert societatea manipulatoare în care trăim, care ne obligă să ducem vieţi pe care nu le dorim, mai ales că mereu mi-am închipuit că cel mai bine e să fim sinceri unii cu alţii şi că cea mai mare dovadă de omenie e ca oamenii să se ajute unii pe alţii. Nu să se atace între ei, nu să se lupte pentru nimicuri… Pur şi simplu să ne ajutăm… Poate sunt prea idealist pentru lumea asta. Dar nu voi înceta să fac exact lucrurile în care cred. Voi spune adevărul, chiar dacă voi fi detestat pentru aşa ceva, sau pur şi simplu voi fi făcut prost. Şi ce dacă? Opinia mea e că minciuna e de la proşti pentru proşti şi eu n-o voi schimba.
Interacţiunile umane trebuie să fie cea mai mare dovadă a faptului că nu trăim pe degeaba…
Foto: DD


May 23rd, 2010
Perry 
Posted in
Tags:
Chestiuţa este că LGBT-ul din România mai are mult de lucrat la capitolul acceptare. Suntem atât de răi încât consider ca NOI ne discriminăm mai mult decât heterosexalii.
Frumos material Perry!
Ps : De la ce vine nicknameu’ Perry?
De la procurorul care rezolva crimele. Era un serial pe vremuri cu el.
Ăsta?

Hai ca m-am uitat mai atent pe net si am vazut ca de fapt nu e procuror, e avocatul apararii si reusea in multe cazuri sa demonstreze nevinovatia clientului prin a dovedi vinovatia altui personaj… Uite si un link.