Zona Gay » activisti gay

Brad Graham-pionier al fenomenului blog-a murit

gabi — Wed, 06 Jan 2010 18:28:28 +0000

Brad L. Graham, unul dintre primii bloggeri gay a murit la vârsta de 41 de ani la domiciliul său din St. Louis în data de 4 ianuarie, poliţia declarând că acesta ar fi murit din cauze naturale.
Scenarist de piese de teatru (ocazional şi actor) şi PR Manager la The Repertory Theatre din St. Louis, Graham şi-a început cariera ca şi scriitor în media convenţională pentru ca mai apoi să îmbrăţişeze noua tehnologie şi să îndrăgească blogging-ul şi Tweeter-ul, devenit un generos îndrumător a celor care aveau nevoie de ajutor, sfaturi şi încurajări în vederea utilizării noilor platforme de comunicare.
Un pionier al comunicării şi socializării virtuale, şi omul care se spune că ar fi inventat cuvântul “blogosferă” în 1999, Brad Graham a fost un scriitor prolific şi plin de umor, mulţi dintre cei care îl plâng acum neîntâlnindu-l niciodată faţă în faţă dar iubindu-l pentru stilul, imaginaţia şi generozitatea sa.
Directorul artistic al teatrului The Repertory, Steven Woolf, a declarat că Graham era o parte importantă în familia teatrului, toţi actorii şi artiştii care au colaborat cu el apreciindu-l ca fiind un adevărat profesionist, într-o lume intensă, boemă şi plină de temperament prezenţa acestuia aducând optimism, prospeţime şi, cel mai important, prezenţa unui om pe care toţi cei din jur se puteau baza.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Boris Dittrich atenţionează Serbia

gabi — Tue, 01 Dec 2009 16:13:38 +0000

Organizaţia Human Rights Watch a publicat pe site-ul lor prin intermediul lui Boris Dittrich o scrisoare publică adresată preşedintelui Serbiei, Boris Tadic, arătându-şi prin acest mod îngrijorarea faţă de atitudinea homofobă şi incidentele violente care vizează comunitatea LBGT din această ţară. Profitând de apropierea zilei de 10 decembrie, Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, Boris Dittrich i-a cerut preşedintelui Boris Tadic să instaureze o serie de măsuri care să amelioreze condiţiile de trai ale homosexualilor din Serbia şi să condamne discriminarea pe care aceştia trebuie să o înfrunte.
“Îndemn cu această ocazie preşedintele Republicii Serbia să dea exemplu de o bună conduită politică şi sa facă eforturi vizibile pentru a stopa violenţa şi disciminarea bazată pe orienatarea sexuală”, a adăugat în final Boris Dittrich.

Comunitatea gay din Uganda este îngrijorată

gabi — Sun, 08 Nov 2009 07:20:34 +0000

În Uganda continuă dezbaterile pe marginea unei teme care mulţi insistă că ar trebui să rămână tabu şi anume homosexualitatea. Pe data de 14 octombrie parlamentarul David Bahati, având un puternic sprijin şi din partea ministrului de etică James Nsaba Buturo, a propus proiectul de lege anti-homosexualităţii care în viziunea acestuia este un efort de a proteja familiile din uganda de “răul înfiorător” al homosexualităţii dorind să arate astfel că “Uganda nu este ca şi alte ţări”, probabil nu ca una în care se respectă drepturile civile.
Rapoartele poliţiei din 2007 şi 2008 privind homosexualitatea, infracţiune aflată în Uganda sub incidenţa Codului Penal, arată că incidentele de acest fel sunt atât de rare încât autorităţile nici nu îşi bat capul pentru a le contabiliza. Însă în ultima vreme publicitatea care s-a făcut în jurul unor cazuri izolate de sodomie, mai ales a celor în care au fost implicaţi pastori aparţinând religiei penticostale, au alimentat sentimentul anti-gay şi au făcut ca aceste măsuri radicale să fie considerate necesare chiar dacă în lipsa unor cifre concrete este greu de înţeles de unde a reieşit faptul că homosexualitatea este cel mai mare pericol pentru cetăţenii Ugandei. Dar Bahati, tatăl proiectului respectiv, îşi apără “copilul” afirmând că şi un singur caz de sodomie este suficient pentru a jusfitica o asemenea lege.
Aceasta este una dintre cele mai extreme măsuri pe care o ţară africană le-a luat împotriva homosexualităţii iar dacă legea va fi adoptată, a fi gay în Uganda va putea fi considerat un act criminal iar în anumite împrejurări cei care vor fi găsiţi vinovaţi de o asemenea “fărădelege” vor putea fi executaţi.
Activiştii pentru drepturile omului şi cei care luptă împotriva discriminării spun că aceasta este o ofensă şi o ilegalitate, dar din păcate marea majoritate a cetăţenilor din Uganda s-ar putea să fie de acord cu legea propusă dacă ne gândim că în urma unui sondaj de opinie efectuat în 2007 95% s-au declarat împotriva legalizării şi recunoaşterii relaţiilor între persoanele de acelaşi sex.
Probabil unul dintre motivele pentru care homosexualitatea a devenit o asemenea problemă în Uganda este complexul de probleme sociale care afectează ţara, din care enumerăm eroziunea ideii de familie tradiţională, afluxul culturii globale şi epidemiile cu virusul HIV/SIDA a căror tratament îi forţează pe cei bolnavi şi pe famiile acestora să îndepărteze orice fel de tabu social şi, un lucru foarte important, cei din Uganda se declară extrem de religioşi (94% dintre ei religia ocupă un rol foarte important în viaţa lor), dar din multitudinea de religii de pe teritoriul acestei ţări nici una nu a găsit de cuvinţă să predice toleranţa faţă de comunitatea gay.
“Legea anti-homosexualităţii este foarte bună. Reprezintă consolidarea valorilor pe care le au ceţăţenii acestei ţări şi doreşte să păstreze consolidarea integrităţii lor…În general oamenii au început să vadă că (atacarea homosexualităţii) este o cauză foarte urgentă. Nu este ceva uşor. Combaterea ei nu este uşoară mai ales că în şcoli se fac recrutări masive. Noi nu credem că homosexualitatea este un drept”, a spus Bahati.
Homosexualitatea a fost întotdeauna ilegală în Uganda, Codul Penal al acestei ţări, care are la bază legile coloniale britanice, pedepsind “relaţiile carnale împotriva naturii ale oricărei persoane”. Totuşi, până acum aceasta nu a reprezentat o prioritate pentru poliţia sau guvernul Ugandei, arestările pe acest motiv nefiind ceva obişnuit iar persecuţiile aproape inexistente în mare parte pentru că pentru a putea dovedi “infracţiunea” autorităţile trebuie să îi surprindă pe “infractori” asupra faptului. Dar proiectul de lege iniţiat de Bahati va face ca arestările şi hărţuirea membrilor sau a presupuşilor membrii ai comunităţii LGBT să fie făcută mult mai uşor. Pedeapsa pentru “orice formă de relaţie sexuală între persoanele de acelaşi sex” va fi închisoarea pe viaţă, cei care vor “ajuta şi promova” homosexualitatea vor sta în închisoare timp de şapte ani iar ceea ce parlamentarul numeşte “homosexualitate agravantă” (aici intrând printre altele sexul cu un minor, cu o persoană cu dizabilităţi sau cei care au relaţii sexuale în timp ce sunt infectaţi cu virusul HIV) se pedepseşte cu condamnarea la moarte. De asemenea, cei care au cunoştinţă sau vor afla orice amănunt care are legătură cu unul dintre aceste “acte criminale” trebuie să îl raporteze autorităţilor competente într-un interval de 24 de ore.
Un punct de vedere expus de Bahati şi îmbrăţişat de mulţi alţii este că influenţa străină doreşte promovarea homosexualităţii şi finanţarea acesteia în Uganda, că acest lucru “este adus din afară”. Pastorul Martin Ssempa, un mare lider religios anti-gay, sugera într-o emisiune la postul de radio KFM că “organizaţiile pentru drepturile civile şi pentru drepturile omului trebuie anchetate pentru a se vedea dacă nu au primit “bani de la homosexuali”, acuzând o parte dintre ceilalţi invitaţi ai emisiunii că sunt mituiţi de către activiştii gay din străinătate.

Voci din comunitatea gay din Uganda spun însă o altă poveste. Sam Ganafa, managerul unei companii de telecomunicaţii, susţine că s-a străduit să îşi înţeleagă sexualitatea cu mult timp înainte de a fi expus influenţelor din exterior. Robert, un antreprenor gay, afirma ca abia la vârsta de 22 de ani a descoperit că nu este singura persoană gay din Uganda sau din lume şi că întâlnirea altora care erau asemenea lui a venit ca o uşurare. “Viaţa unui homosexual în Uganda este şi aşa destul de dificilă, cu îngrijorări care merg de la frica de a fi demascat de tabloide, de a fi bătut în plină stradă sau de a-ţi pierde serviciul dacă se va descoperi această orientare sexuală. Iar această lege va face totul mult, mult mai rău. Va atinge aproape pe toată lumea şi va instaura un climat de teamă. Nici jurnaliştii nu vor mai putea vorbi despre acest subiect pentru că e ceva care nu va mai putea fi discutat absolut deloc”, a adăugat Robert.
În sprijinul comunităţii gay vine şi societatea civilă, o coaliţie compusă din 23 de organizaţii (de la activişti gay şi grupări care luptă pentru drepturile femeilor până la organizaţii de drept constituţional), începând să protesteze puternic împotriva acestei legi şi să o atace pe căi legale. “În mod evident cel care a scris acest proiect de lege nu este avocat sau jurist. Dacă eşti avocat nu ai cum să scrii asemenea aberaţii”, a declarat Sylvia Tamale, profesor de drept la Universitatea Makerere şi membră în Association of Uganda Women Lawyers, una dintre cele mai renumite organizaţii care se opun acestei legi. “Se încalcă în mod sever alte legi, printre care şi dreptul la intimitate, se merge dincolo de protecţie. Dacă ştii pe cineva care este homosexual va trebui să îl denunţi. Chiar şi cetăţenii ugandezi care trăiesc în afara ţării nu vor fi în siguranţă pentru că legea stabileşte jurisdicţie extra-teritorială, aceştia putând fi extrădaţi şi acuzaţi în Uganda” a adăugat aceasta.
Tamale şi alţi activişti sunt îngrijoraţi şi datorită “clauzei de promovare” care va interzice organizaţiilor de profil să lupte pentru combaterea şi tratarea virusului HIV în cadrul comunităţii gay, o problemă foarte gravă în această ţară în care, datorită riscului care implică recunoaşterea orientării sexuale, puţini homosexuali îşi fac cu regularitate teste şi unde, datorită efortului de a ascunde propria identitate, sexul protejat planificat este adesea un lux pe care puţini si-l permit. În 2008 trei activişti gay au fost arestaţi în Kampala la o conferinţă pentru prevenirea virusului HIV pentru că distribuiau materiale considerate ca având tematică sexuală, asta în timp ce un purtător de cuvânt al guvernului declara că “nu sunt bani pentru tratamentul virusului HIV printre homosexuali”.
Oponenţii acestei legi îşi pun mari speranţe în comunitatea internaţională care va avea un cuvânt de spus în această problemă dacă ne gândim că aproximativ 40% din bugetul guvernului din Uganda vin donaţii internaţionale, mai ales SUA şi Europe, iar un reprezentant al ambasadei SUA din Uganda a spus că mult-controversata lege ar reprezenta un mare pas înapoi în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului în această ţară.
Şi ca orice bigot care se respectă, atât Bahati cât şi ministrul Nsaba Buturo ţin să amintească că acest lucru nu este campanie de ură sau de discriminare ci astfel se încearcă doar protejarea familiei tradiţionale heterosexuale şi că societatea civilă este cea care îi atacă şi acuză că promovează atacurile împotriva comunităţii gay, aceaşi societate civilă care continuă să plaseze “acest rău (homosexualitatea) în categoria drepturilor omului.”
Dacă această lege va fi votată Uganda va deveni unul dintre cele mai periculoase locuri pentru comunitatea gay.

Reacţii înaintea Marşului pentru Egalitate de la Washington

gabi — Fri, 09 Oct 2009 19:16:10 +0000

La doar câteva zile distanţă de data stabilită pentru desfăşurarea Marşului Naţional pentru Egalitate de la Washington organizatorii acestuia primesc din partea politicienilor gay, în loc de sprijin şi cuvinte de încurajare, reacţii foarte rezervate marşul fiind considerat “o pierdere de timp” şi “o cauză pierdută”.
Democratul Barnett “Barney” Frank i-a mărturisit lui Michelangelo Signorile într-un interviu recent că nu poate să înţeleagă cum marşul ar putea să aibă vreun efect, că acesta este inutil şi că preşedintele Americii nu are nevoie de acest fel de presiune din partea comunităţii lgbt, el adăugând că “nimeni din Congres nu va ştii că vor fi acolo”.
Politicienii americani au declarat că sunt foarte ocupaţi şi au alte priorităţi, de aceea ce pare că deja celebrele DOMA, ENDA şi DADT vor fi în continuare ocolite iar solicitările pentru egalitate scandate de participanţii de la marş vor trece pe lângă urechile membrilor din Congresul American. Moartea senatorului Ted Kennedy aduce şi ea o piedică vizavi de dezbaterile pe marginea acestor legi şi chiar dacă au alţi politicieni au rămas să ducă mai departe lupta pentru drepturile comunităţii gay şi a legislaţiei privind egalitatea minorităţilor, cum ar fi senatoare Kirsten Gillibrand, şi aceştia aveau sprijinul cabinetului Ted Kennedy pentru a face efectiv anumite progrese.
Cleve Jones, unul dintre principalii organizatori ai marşului, nu se lasă descurajat de acest lucru spunând că el crede că preşedintele Obama doreşte să facă lucrul corect dar că are nevoie de un imbold, de o uşoară constrângere.
“Singurul mod prin care ne putem primi drepturile este de a le cere şi le vom cere până ni le vor da. Doar printr-o acţiune directă vom primi ceea ce merităm”, a mai adăugat Cleve Jones.

Pat şi Lynn Mulder activişti împotriva violenţei anti-gay

gabi — Mon, 05 Oct 2009 19:16:29 +0000

Era o vreme când Pat Mulder devenea foarte stressată, speriată atunci când trebuia să vorbească în faţa unor mulţimi de oameni. Aceasta era înainte, când era doar o asistentă, soţie, mamă, şi înainte de îngrozitorul eveniment care a condus la calificarea acesteia ca purtător de cuvât şi “avocat” a victimelor crimă. Dar acum nimic nu mai poate să o înfricoşeze pe această femeie care spune că cel mai rău lucru din lume care li s-ar fi putut întâmpla s-a întâmplat deja pentru a le mai fi teamă de ceva.
Amfiteatrul Universităţii din South Florida este plin de oameni, microfonul este pornit şi o cutie de serveţele se află în imediata ei apropiere. Soţul ei îşi aşează protector mână pe spatele ei, pentru ai arăta că este alături de ea, şi Pat Mulder îşi începe discursul: “Ryan a fost fiul meu. Avea 25 de ani atunci când a fost ucis.”
Ryan Skipper, un student gay, a murit în data de 14 mai 2007 după ce a fost bătut şi înjughiat de 20 de ori, atacatorii tăindu-i şi gâtul iar corpul lui neînsufleţit a fost lăsat la marginea unui drum dintr-o localitatea Wahneta, Florida. Unul dintre cei doi ucigaşi a spus că prin această faptă “face lumii o favoare scăpând-o de un poponar”. Joseph Eli Bearden a fost condamant pentru crimă la începutul acestui an iar William D. Brown Jr. va primi verdictul pe data de 12 octombrie.

Pat şi Lynn Mulder şi-au petrecut ultimii doi ani călătorind pentru a spune povestea lor, făcând lobby împotriva discriminării şi a crimelor din ură, încercând să fie un sprijin pentru victimele acestor acţiuni, ajungând să fie printre figurile cele mai cunoscute şi apreciate din comunitatea gay din statul Florida.
Mama ştia că fiul ei este gay înainte ca el să ştie, înainte ca el să-i mărturisească. Pur şi simplu simţea asta. I-a rămas în minte cazul lui Matthew Shepard, tot un student gay, care a fost atacat, jefuit, bătut cu bestialitate, torturat, legat de un gard şi lăsat să moară. Matthew Shepard a fost bătut în asemenea hal încât toată faţa îi era acoperită de sânge, în afară de porţiunile care au fuseseră spălate de lacrimile băiatului, el fiind găsit 18 ore mai târziu legat de acelaşi gard şi fiind în comă iar cinci zile mai târziu a şi murit. Asta se întâmpla în 1998 iar Mulder se declară surprinsă că şi în zilele noastre homofobia duce la crimă.
Între timp îl privea pe Ryan mergând la liceu neştiind că acolo era hărţuit şi abuzat de colegii lui. După ce el i-a mărturisit că este gay a început să fie mai atentă, mai protectoare. A văzut ceea ce fiul ei avea de înfruntat zi de zi pe stadă, la şcoală, la muncă şi tot timpul îi spunea să fie atent să nu păţească ceva rău când vedea că acesta poartă brăţara curcubeu. Dar nimic din toate acestea nu au putut să o pregătească pe femeie pentru ceea ce avea să afle de la poliţişti. Sau din declaraţie de presă făcută de Grady Judd, şeriful din Polk County.
Şeriful a declarat că, potrivit afirmaţiilor celor doi suspecţi, în acea noapte Ryan Skipper le-a făcut avansuri, a fumat iarbă şi că a dorit să falsifice câteva cec-uri. Mai târziu, la proces, s-a observat că existau numeroase contradicţii între cele spuse de acuzaţi, mărturiile martorilor şi dovezile găsite de procuror, ceea ce a demonstrat că aceştia încercau să apară într-o lumină mai bună dar şi că şeriful ar fi încercat să mute o parte din furia cetăţenilor spre cel mort, făcându-l pe acesta să pară un drogat pervers care avea înclinaţii spre activităţi ilicite.
Acum Pat şi Lynn Mulder poartă brăţări curcubeu în fiecare zi iar de fiecare dată când cineva îi întreabă din ce cauză fac acest lucru ei le spun povestea fiului lor. “Ne face să retrăim durerea dar în acest mod retrăim şi dragostea. Aşa păstrăm vie amintirea lui Ryan iar pentru mine acest lucru este foarte important. Nu vreau ca el să fi murit degeaba.”, declara Pat Mulder.
De căteva ori cei doi soţi au simţit pe propria piele câteva mostre din hărţuirea pe care fiul lor a simţit-o cât a fost în viaţă, dar comparativ cu cei câţiva homofobi dispreţuitori ei au întâlnit sute şi mii de oameni care i-au încurajat şi i-au sprijit în activitatea lor, Lynn Mulder fiind şi preşedintele oraganizaţiei PFLAG din Polk County, organizaţie formată din familii şi prietenii ale homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi transexualilor.

Ca încheiere ce s-ar mai putea adăuga? Oare ce? În marea majoritate a timpului în care am scris acest post am avut lacrimi în ochi pentru că mă gândeam la mine, mă gândeam la alţi prieteni…că nu este corect ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce continuă să se întâmple, că simplul fapt că te naşti este suficient pentru ca alţii să te urască, că pe lângă acele greutăţi pe care le are toată lumea se mai adugă şi altele, că poţi fi considerat o ruşine, un ciudat, cu toate că viaţa ta personală nu îi afectează pe cei care doresc să te facă să te simţi astfel, că în ciuda faptului că ai aceleaşi obligaţii cu cei din jur nu te poţi bucura de aceleaşi drepturi de care unii îşi bat joc şi, mai ales, mă gândeam că undeva, cândva, cineva a lansat mesajul că a fi gay este ceva atât de înfiorător, de oribil şi de neconceput, încât singurul lucru ce le rămâne de făcut când întâlnesc un gay este să îl omoare. Iar acest lucru trebuie să se schimbe, toată această homofobie trebuie să se sfârşească.

Comunitatea LGBT din America îl plânge pe "Ted" Kennedy

gabi — Tue, 01 Sep 2009 02:55:41 +0000

Liderii comunităţii LGBT din America i-au adus un ultim omagiu lui Edward Moore “Ted” Kennedy care a fost un mare activist pentru drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor sexuale, amintind contribuţia extraordinară pe care el a avut-o vizavi de acest delicat subiect.
Fostul senator democrat, care a murit în data de 25 august 2009 după o luptă grea cu o boală devastatoare (cancer la creier) la vârsta de 77 de ani, a sprijinit integrarea persoanelor gay în cadrul armatei, drepturile bolnavilor infestaţi cu virusul HIV, căsătoriile persoanelor de acelaşi sex, acestea fiind doar câteva dintre problemele comunităţii LGBT pentru care Ted Kennedy a militat.
Scriitorul John Aravosis, colaborator al site-ului de ştiri AmericaBlog, a amintit că suportul pe care senatorul Kennedy l-a acordat comunităţii gay, încă de pe vremea când aceasta nu era o problemă “la modă” cum este în ziua de azi, l-a făcut şi pe el să devină un activist în această luptă.
Jarrett Barrios, fost senator al statului Massachusetts şi preşedintele Alianţei Lesbienelor şi Homosexualilor Împotriva Defăimării, a spus că Ted Kennedy a ajutat la schimbarea părerii opiniei publice asupra homosexualilor:”Chiar dacă implicarea lui în această luptă l-a costat pierderea unor voturi el nu şi-a retras suportul, aducând în atenţia celor din senat şi din toată America dreptul la egalitate a minorităţilor sexuale.”
Mark Solomon de la Equality California scria în Bay Windows, ziarul comunităţii LGBT din Boston :”Îi mulţumesc senatorului Kennedy pentru că ne-a dăruit un viitor care este mai drept, mai plin de înţelegere şi egalitate pentru minorităţile sexuale, imigranţi, persoanele de culoare, pentru cei care trăiesc în sărăcie, pentru fiecare dintre noi. Noi vom purta mai depare această luptă şi pasiunea lui pentru dreptate.”
Joe Solmonese, preşedintele asociaţei Human Rights Campaign (HRC) cel mai mare grup de lobby pentru lesbiene, gay, bisexuali şi transsexuali din Statele Unite, declara pentru CNN că America a pierdut “cea mai puternică voce în lupta pentru dreptate, compasiune şi corectitudine. Moartea lui a adus comunităţii noastre o pierdere imensă.”
Moartea lui “Ted” Kennedy, acest mare om care era supranumit şi “leul liberal al Senatului”, este întradevăr o mare pierdere. Şi în timp ce scriam aceste rânduri mă gândeam dacă există vreun membru al Parlamentului, al Guvernului, un politician din România care ar avea curajul să facă aşa ceva, adică să lupte pentru o cauză dreaptă chiar dacă ar fi să piardă din alegători.
Voi ce credeţi, există?