Zona Gay » discriminare gay

EL Salvador interzice discriminarile LGBT

Andrei Popa — Sun, 16 May 2010 21:40:13 +0000

Guvernul din EL Salvador a emis un decret prin care interzice discriminarea LGBT, mai ales in administratia publica.

Vanda Pignato -Inclusión Social, a declarat intr-un interviu televizat ca discriminarea nu este negociabila si guvernul trebuie sa ofere un exemplu.

Aceasta a declarat si faptul ca prezentul decret nu are nici o legatura cu casatoria intre persoane de acelasi sex.

Boris Dittrich atenţionează Serbia

gabi — Tue, 01 Dec 2009 16:13:38 +0000

Organizaţia Human Rights Watch a publicat pe site-ul lor prin intermediul lui Boris Dittrich o scrisoare publică adresată preşedintelui Serbiei, Boris Tadic, arătându-şi prin acest mod îngrijorarea faţă de atitudinea homofobă şi incidentele violente care vizează comunitatea LBGT din această ţară. Profitând de apropierea zilei de 10 decembrie, Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, Boris Dittrich i-a cerut preşedintelui Boris Tadic să instaureze o serie de măsuri care să amelioreze condiţiile de trai ale homosexualilor din Serbia şi să condamne discriminarea pe care aceştia trebuie să o înfrunte.
“Îndemn cu această ocazie preşedintele Republicii Serbia să dea exemplu de o bună conduită politică şi sa facă eforturi vizibile pentru a stopa violenţa şi disciminarea bazată pe orienatarea sexuală”, a adăugat în final Boris Dittrich.

Comunitatea gay din Uganda este îngrijorată

gabi — Sun, 08 Nov 2009 07:20:34 +0000

În Uganda continuă dezbaterile pe marginea unei teme care mulţi insistă că ar trebui să rămână tabu şi anume homosexualitatea. Pe data de 14 octombrie parlamentarul David Bahati, având un puternic sprijin şi din partea ministrului de etică James Nsaba Buturo, a propus proiectul de lege anti-homosexualităţii care în viziunea acestuia este un efort de a proteja familiile din uganda de “răul înfiorător” al homosexualităţii dorind să arate astfel că “Uganda nu este ca şi alte ţări”, probabil nu ca una în care se respectă drepturile civile.
Rapoartele poliţiei din 2007 şi 2008 privind homosexualitatea, infracţiune aflată în Uganda sub incidenţa Codului Penal, arată că incidentele de acest fel sunt atât de rare încât autorităţile nici nu îşi bat capul pentru a le contabiliza. Însă în ultima vreme publicitatea care s-a făcut în jurul unor cazuri izolate de sodomie, mai ales a celor în care au fost implicaţi pastori aparţinând religiei penticostale, au alimentat sentimentul anti-gay şi au făcut ca aceste măsuri radicale să fie considerate necesare chiar dacă în lipsa unor cifre concrete este greu de înţeles de unde a reieşit faptul că homosexualitatea este cel mai mare pericol pentru cetăţenii Ugandei. Dar Bahati, tatăl proiectului respectiv, îşi apără “copilul” afirmând că şi un singur caz de sodomie este suficient pentru a jusfitica o asemenea lege.
Aceasta este una dintre cele mai extreme măsuri pe care o ţară africană le-a luat împotriva homosexualităţii iar dacă legea va fi adoptată, a fi gay în Uganda va putea fi considerat un act criminal iar în anumite împrejurări cei care vor fi găsiţi vinovaţi de o asemenea “fărădelege” vor putea fi executaţi.
Activiştii pentru drepturile omului şi cei care luptă împotriva discriminării spun că aceasta este o ofensă şi o ilegalitate, dar din păcate marea majoritate a cetăţenilor din Uganda s-ar putea să fie de acord cu legea propusă dacă ne gândim că în urma unui sondaj de opinie efectuat în 2007 95% s-au declarat împotriva legalizării şi recunoaşterii relaţiilor între persoanele de acelaşi sex.
Probabil unul dintre motivele pentru care homosexualitatea a devenit o asemenea problemă în Uganda este complexul de probleme sociale care afectează ţara, din care enumerăm eroziunea ideii de familie tradiţională, afluxul culturii globale şi epidemiile cu virusul HIV/SIDA a căror tratament îi forţează pe cei bolnavi şi pe famiile acestora să îndepărteze orice fel de tabu social şi, un lucru foarte important, cei din Uganda se declară extrem de religioşi (94% dintre ei religia ocupă un rol foarte important în viaţa lor), dar din multitudinea de religii de pe teritoriul acestei ţări nici una nu a găsit de cuvinţă să predice toleranţa faţă de comunitatea gay.
“Legea anti-homosexualităţii este foarte bună. Reprezintă consolidarea valorilor pe care le au ceţăţenii acestei ţări şi doreşte să păstreze consolidarea integrităţii lor…În general oamenii au început să vadă că (atacarea homosexualităţii) este o cauză foarte urgentă. Nu este ceva uşor. Combaterea ei nu este uşoară mai ales că în şcoli se fac recrutări masive. Noi nu credem că homosexualitatea este un drept”, a spus Bahati.
Homosexualitatea a fost întotdeauna ilegală în Uganda, Codul Penal al acestei ţări, care are la bază legile coloniale britanice, pedepsind “relaţiile carnale împotriva naturii ale oricărei persoane”. Totuşi, până acum aceasta nu a reprezentat o prioritate pentru poliţia sau guvernul Ugandei, arestările pe acest motiv nefiind ceva obişnuit iar persecuţiile aproape inexistente în mare parte pentru că pentru a putea dovedi “infracţiunea” autorităţile trebuie să îi surprindă pe “infractori” asupra faptului. Dar proiectul de lege iniţiat de Bahati va face ca arestările şi hărţuirea membrilor sau a presupuşilor membrii ai comunităţii LGBT să fie făcută mult mai uşor. Pedeapsa pentru “orice formă de relaţie sexuală între persoanele de acelaşi sex” va fi închisoarea pe viaţă, cei care vor “ajuta şi promova” homosexualitatea vor sta în închisoare timp de şapte ani iar ceea ce parlamentarul numeşte “homosexualitate agravantă” (aici intrând printre altele sexul cu un minor, cu o persoană cu dizabilităţi sau cei care au relaţii sexuale în timp ce sunt infectaţi cu virusul HIV) se pedepseşte cu condamnarea la moarte. De asemenea, cei care au cunoştinţă sau vor afla orice amănunt care are legătură cu unul dintre aceste “acte criminale” trebuie să îl raporteze autorităţilor competente într-un interval de 24 de ore.
Un punct de vedere expus de Bahati şi îmbrăţişat de mulţi alţii este că influenţa străină doreşte promovarea homosexualităţii şi finanţarea acesteia în Uganda, că acest lucru “este adus din afară”. Pastorul Martin Ssempa, un mare lider religios anti-gay, sugera într-o emisiune la postul de radio KFM că “organizaţiile pentru drepturile civile şi pentru drepturile omului trebuie anchetate pentru a se vedea dacă nu au primit “bani de la homosexuali”, acuzând o parte dintre ceilalţi invitaţi ai emisiunii că sunt mituiţi de către activiştii gay din străinătate.

Voci din comunitatea gay din Uganda spun însă o altă poveste. Sam Ganafa, managerul unei companii de telecomunicaţii, susţine că s-a străduit să îşi înţeleagă sexualitatea cu mult timp înainte de a fi expus influenţelor din exterior. Robert, un antreprenor gay, afirma ca abia la vârsta de 22 de ani a descoperit că nu este singura persoană gay din Uganda sau din lume şi că întâlnirea altora care erau asemenea lui a venit ca o uşurare. “Viaţa unui homosexual în Uganda este şi aşa destul de dificilă, cu îngrijorări care merg de la frica de a fi demascat de tabloide, de a fi bătut în plină stradă sau de a-ţi pierde serviciul dacă se va descoperi această orientare sexuală. Iar această lege va face totul mult, mult mai rău. Va atinge aproape pe toată lumea şi va instaura un climat de teamă. Nici jurnaliştii nu vor mai putea vorbi despre acest subiect pentru că e ceva care nu va mai putea fi discutat absolut deloc”, a adăugat Robert.
În sprijinul comunităţii gay vine şi societatea civilă, o coaliţie compusă din 23 de organizaţii (de la activişti gay şi grupări care luptă pentru drepturile femeilor până la organizaţii de drept constituţional), începând să protesteze puternic împotriva acestei legi şi să o atace pe căi legale. “În mod evident cel care a scris acest proiect de lege nu este avocat sau jurist. Dacă eşti avocat nu ai cum să scrii asemenea aberaţii”, a declarat Sylvia Tamale, profesor de drept la Universitatea Makerere şi membră în Association of Uganda Women Lawyers, una dintre cele mai renumite organizaţii care se opun acestei legi. “Se încalcă în mod sever alte legi, printre care şi dreptul la intimitate, se merge dincolo de protecţie. Dacă ştii pe cineva care este homosexual va trebui să îl denunţi. Chiar şi cetăţenii ugandezi care trăiesc în afara ţării nu vor fi în siguranţă pentru că legea stabileşte jurisdicţie extra-teritorială, aceştia putând fi extrădaţi şi acuzaţi în Uganda” a adăugat aceasta.
Tamale şi alţi activişti sunt îngrijoraţi şi datorită “clauzei de promovare” care va interzice organizaţiilor de profil să lupte pentru combaterea şi tratarea virusului HIV în cadrul comunităţii gay, o problemă foarte gravă în această ţară în care, datorită riscului care implică recunoaşterea orientării sexuale, puţini homosexuali îşi fac cu regularitate teste şi unde, datorită efortului de a ascunde propria identitate, sexul protejat planificat este adesea un lux pe care puţini si-l permit. În 2008 trei activişti gay au fost arestaţi în Kampala la o conferinţă pentru prevenirea virusului HIV pentru că distribuiau materiale considerate ca având tematică sexuală, asta în timp ce un purtător de cuvânt al guvernului declara că “nu sunt bani pentru tratamentul virusului HIV printre homosexuali”.
Oponenţii acestei legi îşi pun mari speranţe în comunitatea internaţională care va avea un cuvânt de spus în această problemă dacă ne gândim că aproximativ 40% din bugetul guvernului din Uganda vin donaţii internaţionale, mai ales SUA şi Europe, iar un reprezentant al ambasadei SUA din Uganda a spus că mult-controversata lege ar reprezenta un mare pas înapoi în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului în această ţară.
Şi ca orice bigot care se respectă, atât Bahati cât şi ministrul Nsaba Buturo ţin să amintească că acest lucru nu este campanie de ură sau de discriminare ci astfel se încearcă doar protejarea familiei tradiţionale heterosexuale şi că societatea civilă este cea care îi atacă şi acuză că promovează atacurile împotriva comunităţii gay, aceaşi societate civilă care continuă să plaseze “acest rău (homosexualitatea) în categoria drepturilor omului.”
Dacă această lege va fi votată Uganda va deveni unul dintre cele mai periculoase locuri pentru comunitatea gay.

Pat şi Lynn Mulder activişti împotriva violenţei anti-gay

gabi — Mon, 05 Oct 2009 19:16:29 +0000

Era o vreme când Pat Mulder devenea foarte stressată, speriată atunci când trebuia să vorbească în faţa unor mulţimi de oameni. Aceasta era înainte, când era doar o asistentă, soţie, mamă, şi înainte de îngrozitorul eveniment care a condus la calificarea acesteia ca purtător de cuvât şi “avocat” a victimelor crimă. Dar acum nimic nu mai poate să o înfricoşeze pe această femeie care spune că cel mai rău lucru din lume care li s-ar fi putut întâmpla s-a întâmplat deja pentru a le mai fi teamă de ceva.
Amfiteatrul Universităţii din South Florida este plin de oameni, microfonul este pornit şi o cutie de serveţele se află în imediata ei apropiere. Soţul ei îşi aşează protector mână pe spatele ei, pentru ai arăta că este alături de ea, şi Pat Mulder îşi începe discursul: “Ryan a fost fiul meu. Avea 25 de ani atunci când a fost ucis.”
Ryan Skipper, un student gay, a murit în data de 14 mai 2007 după ce a fost bătut şi înjughiat de 20 de ori, atacatorii tăindu-i şi gâtul iar corpul lui neînsufleţit a fost lăsat la marginea unui drum dintr-o localitatea Wahneta, Florida. Unul dintre cei doi ucigaşi a spus că prin această faptă “face lumii o favoare scăpând-o de un poponar”. Joseph Eli Bearden a fost condamant pentru crimă la începutul acestui an iar William D. Brown Jr. va primi verdictul pe data de 12 octombrie.

Pat şi Lynn Mulder şi-au petrecut ultimii doi ani călătorind pentru a spune povestea lor, făcând lobby împotriva discriminării şi a crimelor din ură, încercând să fie un sprijin pentru victimele acestor acţiuni, ajungând să fie printre figurile cele mai cunoscute şi apreciate din comunitatea gay din statul Florida.
Mama ştia că fiul ei este gay înainte ca el să ştie, înainte ca el să-i mărturisească. Pur şi simplu simţea asta. I-a rămas în minte cazul lui Matthew Shepard, tot un student gay, care a fost atacat, jefuit, bătut cu bestialitate, torturat, legat de un gard şi lăsat să moară. Matthew Shepard a fost bătut în asemenea hal încât toată faţa îi era acoperită de sânge, în afară de porţiunile care au fuseseră spălate de lacrimile băiatului, el fiind găsit 18 ore mai târziu legat de acelaşi gard şi fiind în comă iar cinci zile mai târziu a şi murit. Asta se întâmpla în 1998 iar Mulder se declară surprinsă că şi în zilele noastre homofobia duce la crimă.
Între timp îl privea pe Ryan mergând la liceu neştiind că acolo era hărţuit şi abuzat de colegii lui. După ce el i-a mărturisit că este gay a început să fie mai atentă, mai protectoare. A văzut ceea ce fiul ei avea de înfruntat zi de zi pe stadă, la şcoală, la muncă şi tot timpul îi spunea să fie atent să nu păţească ceva rău când vedea că acesta poartă brăţara curcubeu. Dar nimic din toate acestea nu au putut să o pregătească pe femeie pentru ceea ce avea să afle de la poliţişti. Sau din declaraţie de presă făcută de Grady Judd, şeriful din Polk County.
Şeriful a declarat că, potrivit afirmaţiilor celor doi suspecţi, în acea noapte Ryan Skipper le-a făcut avansuri, a fumat iarbă şi că a dorit să falsifice câteva cec-uri. Mai târziu, la proces, s-a observat că existau numeroase contradicţii între cele spuse de acuzaţi, mărturiile martorilor şi dovezile găsite de procuror, ceea ce a demonstrat că aceştia încercau să apară într-o lumină mai bună dar şi că şeriful ar fi încercat să mute o parte din furia cetăţenilor spre cel mort, făcându-l pe acesta să pară un drogat pervers care avea înclinaţii spre activităţi ilicite.
Acum Pat şi Lynn Mulder poartă brăţări curcubeu în fiecare zi iar de fiecare dată când cineva îi întreabă din ce cauză fac acest lucru ei le spun povestea fiului lor. “Ne face să retrăim durerea dar în acest mod retrăim şi dragostea. Aşa păstrăm vie amintirea lui Ryan iar pentru mine acest lucru este foarte important. Nu vreau ca el să fi murit degeaba.”, declara Pat Mulder.
De căteva ori cei doi soţi au simţit pe propria piele câteva mostre din hărţuirea pe care fiul lor a simţit-o cât a fost în viaţă, dar comparativ cu cei câţiva homofobi dispreţuitori ei au întâlnit sute şi mii de oameni care i-au încurajat şi i-au sprijit în activitatea lor, Lynn Mulder fiind şi preşedintele oraganizaţiei PFLAG din Polk County, organizaţie formată din familii şi prietenii ale homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi transexualilor.

Ca încheiere ce s-ar mai putea adăuga? Oare ce? În marea majoritate a timpului în care am scris acest post am avut lacrimi în ochi pentru că mă gândeam la mine, mă gândeam la alţi prieteni…că nu este corect ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce continuă să se întâmple, că simplul fapt că te naşti este suficient pentru ca alţii să te urască, că pe lângă acele greutăţi pe care le are toată lumea se mai adugă şi altele, că poţi fi considerat o ruşine, un ciudat, cu toate că viaţa ta personală nu îi afectează pe cei care doresc să te facă să te simţi astfel, că în ciuda faptului că ai aceleaşi obligaţii cu cei din jur nu te poţi bucura de aceleaşi drepturi de care unii îşi bat joc şi, mai ales, mă gândeam că undeva, cândva, cineva a lansat mesajul că a fi gay este ceva atât de înfiorător, de oribil şi de neconceput, încât singurul lucru ce le rămâne de făcut când întâlnesc un gay este să îl omoare. Iar acest lucru trebuie să se schimbe, toată această homofobie trebuie să se sfârşească.

Vaticanul spune: Nu sunt pedofili, sunt homosexuali

gabi — Fri, 02 Oct 2009 17:05:06 +0000

Arhiepiscopul Silvano Tomasi, observatorul permanent al Vaticanului din cadrul Naţiunilor Unite, a declarat că scandalurile din cadrul Bisericii Catolice care au la bază abuzurile sexuale au fost svârşite de bărbaţi gay şi de aceea în loc de pedofilie trebuie folosit termenul de efebofilie, care reprezintă atracţia bărbaţilor faţă de adolescenţi. După întâlnirea de la Geneva a Consiliului pentru Drepturile Omului al N.U., unde Vaticanul a fost acuzat că încearcă să acopere scandalurile de abuz sexual asupra copiilor, Silvano Tomasi a dat o declaraţie ziarului londonez The Guardian comform căreia “dintre toţi preoţii implicaţi în aceste abuzuri 80 sau 90% aparţin acestei minorităţi de orientare sexuală, care întreţine raporturi sexuale cu adolescenţi cu vârste între 11 şi 17 ani.”
De asemenea Silvano Tomasi atacă celelate religii şi încearcă să arunce vina în gradina lor spunând că doar între 1,5-5% din totalul acestor abuzuri au fost comise de reprezentanţi ai bisericii catolice, majoritatea acestor acte fiind puse în seama bisericilor protestante dar şi a comunităţii evreieşti.
“Aşa cum Biserica Catolică a făcut ordine şi curăţenie în interiorul ei ar fi bine dacă şi alte instituţii şi autorităţi, unde marea majoritatea a acestor abuzuri sunt semnalate, ar face acest lucru şi ar informa media despre înfăptuirea lor”, a mai adăugat Tomasi.
Porteous Wood, directorul executiv al National Secular Society, spunea că “miile de victime care au căzut pradă acestor abuzuri trebuie sprijinite şi comunitatea internaţională trebuie şă ceară socoteala Vaticanului legat de aceste probleme, probleme pe care Vaticanul a făcut tot ceea ce a putut pentru a le evita. Toate ţările care se confruntă cu astfel de probleme şi organizaţiile care luptă împotriva abuzurilor trebuie să facă presiuni asupra Vaticanului să deschidă dosarele, să îşi schimbe procedurile şi să raporteze autorităţilor civile acest gen de abuzuri.”
În luna mai a acestui an părintele John Owen, responsabilul pentru comunicatele de presă al arhidiecezei din Cardiff, declara şi el că un mare număr al acestor infracţiuni sunt comise de homosexuali deoarece vizează adolescenţii de sex masculin. Declaraţie venea ca urmare a Raportului Ryan comform căruia abuzul sexual este larg răspândit în şcolile catolice din Irlanda şi orfelinatele care se află sub îngrijirea bisericilor.
Răspunsul Vaticanului vizavi de această temă este unul îngrijorător. În loc să recunoască că sunt probleme, că există întradevăr un climat care favorizează acest gen de abuzuri, că a tolerat şi chiar a încercat să acopere unele dintre ele, reprezentanţii Sfântului Scaun încearcă să se spele pe mâini.
Este încă un efort al Vaticanului de a a spune că homosexualii sunt vinovaţi şi nu pedofilii. Vaticanul poate ataca homosexualitatea pentru că este atacata şi în biblie în timp ce pedofilia nu, deci putem deduce că pedofilia este acceptată. Dând din nou dovadă de laşitate, Biserica Catolică nu îşi asumă răspunderea pentru ceea ce face şi aruncă vina asupra altora şi acuzând din nou comunitatea gay şi prin aceasta aducând o justificare cruciadei şi violenţei antigay doar pentru a nu face publică imoralitatea, corupţia şi blasfemie care se ascunde în sânul ei. Principala problemă a bisericii din zilele noastre este că li se pretinde credincioşilor şi enoriaşilor să respecte un set de reguli şi porunci în timp ce pentru liderii religioşi se aplică cu totul alte reguli, mult mai…plăcute.

Parlamentara homofobă Iris Robinson refuză invitaţia la o piesă cu temă gay

gabi — Fri, 02 Oct 2009 16:47:51 +0000

Parlamentara nod-irlandeză Iris Robinson a refuzat invitaţia regizorului Lloyd Newson de a viziona o piesă care avea ca subiect disciminarea anti-gay. Homofoba politiciana, care a declarat că homosexualitatea este o “un lucru odios care îi face greaţă şi o scârbeşte”, este una dintre vedetele piesei “To Be Straight With You”, vocea ei fiind folosită în firul epic al poveştii.
Citate din Nolan Show din iunie 2008 în care aceasta spunea că homosexualii pot fi trasformaţi în heterosexuali vor fi difuzate ca parte a unora dintre scene. Iris Robinson spunea în cadrul show-lui amintit: “Am un psihiatru foarte drăguţ care lucrează cu mine în birou şi al cărui fond creştin îl face să ajute homosexualii să se îndepărteze, să renunţe la ceea ce fac. Voi fi fericită să-i fac oricărui homosexual legătura cu acest domn şi chiar am cunoscut oameni pe care i-a ajutat să devină heterosexuali.”
În aceeaşi lună, Iris Robinson spunea pentru Belfast Telegraph că homosexualitatea este ceva dezgustător şi că o compară cu abuzul sexual asupra copiilor.
Ca urmare a invitaţiei la spectacolul “To Be Straight With You” purtătorul de cuvânt al parlamentarei a mulţumit în numele acesteia adăugând că din cauza agendei foarte încărcate Iris Robinson nu va putea onora invitaţia.

Antidiscriminarea care discriminează

gabi — Wed, 30 Sep 2009 17:13:59 +0000

Politicienii din statul australian Victoria doresc să adopte o serie de legi noi în ceea ce priveşte lupta împotriva discriminării. Nu se vor mai putea face acte de discriminare împotriva altora…asta doar dacă bigotismul se bazează pe motive de homosexualitate sau statutul marital. Bizara lege va pedepsi discriminarea pe criterii de rasă, handicap, vârstă, trăsături fizice, orientări politice, dar exclude din această ecuaţie homosexualii, lesbienele, părinţii singuri şi cei divorţaţi.
Mai multe biserici şi grupări religioase au declarat postului american de televiziune ABC că vor sprijini această reformă şi că a include posibilitatea ca homosexualitatea şi statutul marital să fie protejate împotriva discriminării loveşte împotriva libertăţii religioase şi a credinţei.
În schimb asociaţiile gay şi organizaţiile care luptă cu adevărat împotriva discriminării au criticat, pe bună dreptate, acest proiect de lege. Hayley Conway, reprezentant al Asociaţiei a Homosexualilor şi Lesbienelor din Victoria spunea că această reformă legislativă doreşte să acorde libertăţii religioase o serie de privilegii,
dar toate acestea în detrimentul şi cu mari costuri în ceea ce priveşte siguranţa şi demnitatea comunităţii LGBT.
De fapt libertatea religioasă înseamnă dreptul de a-ţi alege religia care ţie ţi se pare cea mai potrivită cu modul tău de gândire şi de a o practica fără ca cineva să intervină sau să pună un obstacol. Dar această alegere şi practică religioasă nu trebuie să intervină, şi acest lucru este stipulat în Carta Internaţională a Drepturilor Omului, cu libertatea altor persoane şi cu drepturile lor.
Nimeni din comunitatea LGBT cere drepturi speciale sau preferenţiale, ceea ce se solicită fiind exact aceleaşi drepturi pe care le au şi ceilalţi oameni care sunt consideraţi “normali”. De ce oare cei care se pretind a fi creştini nu vor să înţeleagă acest lucru? Şi de ce ar trebui să primească diferite favoruri? Şi cât de redus şi încuiat trebuie să fi ca să afirmi că un bărbat gay, o femeie divorţată sau un tată care creşte singur un copil nu are dreptul la demnitate umană şi că poate fi hărţuit şi abuzat fără ca cel care face acest lucru să fie tras la răspundere?

Un bărbat gay acuzat de răpire a fost achitat

gabi — Tue, 29 Sep 2009 17:14:26 +0000

Un bărbat gay din Salt Lake City a fost găsit nevinovat de răpire şi violare de domiciliu într-un caz complicat pe care avocatul apărării îl descrie ca fiind un caz cât se poate de evident de atac homofob.
Juriul, format din cinci bărbaţi şi trei femei, l-a achitat pe David James Bell de cele două capete de acuzare în urma unui proces care a durat patru zile şi unei deliberări de doar trei ore, punând astfel capăt unui bizar proces în care acesta şi partenerul său, Daniel Fair, au fost bătuţi cu bestialitate de către vecinii lor după ce Lulu Latu, o vecină, l-a acuzat pe David James Bell că i-a răpit fiica în vârstă de 2 ani şi nepotul de 4 ani.
Comform publicaţiei “The Salt Lake Tribune” în urma unei petreceri zgomotoase şi stropită din belşug cu alcool dată de Lulu Latu cu ocazia sărbătoririi zilei de 4 iulie, cei doi copii s-au speriat şi au plecat din casă pentru a fi găsiţi câteva ore mai târziu la David Bell. După ce mama şi-a luat copiii a revenit însoţită de rudele sale şi de alţi vecini care i-au bătut cu bestialitate pe cei doi după care au depus plângere acuzându-i de răpire şi spargere de locuinţă.
Susanne Gustin, avocata lui Bell, a declarat că în ciuda faptului că nu erau suficiente dovezi pentru a susţine aceste acuzaţii, că este un caz tipic de homofobie şi că atenţia ar trebui îndreptată împotriva violenţei de care au dat dovadă chiar cei care făceau incriminările, procurorul s-a înverşunat în continuarea acuzaţiilor împotriva celor doi homosexuali. Cu ocazia procesului s-a demonstrat că cei doi copii, speriaţi din cauza petrecerii care a durat toată noaptea, au plecat la ora 4 dimineaţa spre casa lui Bell. Când se pregătea să îi ducă pe cei doi micuţi acasă a fost văzut de mama acestora, care după ce a recuperat copiii şi-a trimis petrecăreţii pentru a se răzbuna pe cei doi “poponari”, dintr-un motiv ştiut doar de ea.
După declararea verdictului Susanne Gustin a spus că l-a sfătuit să depună plângere împotriva atacatorilor. Sper să facă acest lucru şi să o stoarcă de bani pe “mămica îngrijorată”, care nu şi-a dat seama că îi lipsesc copii abia la sfârşitul petrecerii, şi pe gaşca ei cea ascultătoare. Era ok să cheme poliţia dacă i se părea ceva ciudat dar bătaia chiar nu şi-a avut rostul. Probabil era prea încălziţi de aburii acoolului că mai poată gândi logic. Este un caz la care ar fi trebuit să se sesizeze şi Protecţia Copilului.
Mă întreb dacă în locul lui David James Bell şi a lui Daniel Fair ar fi fost un cuplu tadiţional, format din una bucată băbat+una bucată femeie, am fi avut parte de aceeaşi reacţie.

Matematicianul Alan Turing va fi numit cavaler

gabi — Mon, 28 Sep 2009 16:56:02 +0000

A trecut mai mult de jumătate de secol de când matematicianul Alan Turing s-a sinucis după ce a fost castrat chimic de către guvernul britanic datorită faptului că era gay. Acum un ONG cere ca acesta să primească postmortem titlul de cavaler datorită eforturilor matematicianului care au condus la învingerea Germaniei în Al Doilea Razboi Mondial.
“Alan Turing a fost una dintre cele mai importante figuri al secolului XX. În ciuda rezultatelor excepţionale pe care le-a avut, homofobia celor din jur a dus la castrarea şi, implicit, la sinuciderea lui. Este nevoie de mai mult decât nişte simple scuze. Alan Turing merită să fie numit cavaler de către Regină”, a spus Malcolm Lazin, directorul executiv al organizaţiei Equality Forum.
Considerat un geniu al matematicii Turing, a cărui “maşină Turing” este un prototip al calculatoarelor moderne, a reuşit să descifreze codurile folosite de Germania în Al Doilea Razboi Mondial contreibuind astfel la victoria Aliaţilor. În semn de recunoştiinţă el a fost găsit vinovat de comportament indecent şi vulgar ca urmare a unei relaţii homosexuale şi drept pedeapsă a fost castrat în mod chimic iar doi ani mai târziu, în anul 1954 la vârsta de doar 41 de ani, Turing s-a sinucis.
Englezii şi mai multe organizaţii de pe tot globul au solicitat Guvernului o reacţie vizavi de această problemă, reacţie materializată prin nişte scuze adresate formal de către Gordon Brown, premierul Marii Britanii, care a recunoscut contribuţia lui Alan Turing asupra umanităţii şi a tuturor celor care trăiesc într-o lume liberă datorită muncii acestuia.

Biserica "Dumezeu urăşte poponarii" câştigă în instanţă

gabi — Sun, 27 Sep 2009 17:16:36 +0000

În general consider că fiecare dintre noi are dreptul la propriile păreri chiar dacă uneori acestea sunt de un cretinism feroce. Iar acest drept al libertăţii de exprimare este înţeles în cel mai idiot mod cu putinţă de unii care apelează după aceea la protecţia religiei.
Este şi cazul bisericii baptiste Westboro, cu toate că biserică este prea mult spus atunci când ne referim la o asemenea adunătură primitivă formată din scursuri umane, care a câştigat un recurs pe baza Primului Amendamet care protejează dreptul la libera exprimare. Această sectă îşi are sediul în Topeka/Kansas, Statele Unite şi este condusă de Fred Phelps şi Shirley Phelps-Roper, fiica acestuia, iar aparţinătorii acestei secte sunt cunoscuţi pentru fanatismul de care dau dovadă şi pentru nesimţirea de care dau dovadă pichetând înmormântările persoanelor aparţinând minorităţilor sexuale, a susţinătorilor acestora şi în general a tot ceea ce poate fi asociat cuvântului gay, a celor care au murit de SIDA dar şi a soldaţilor americani morţi în diferitele misiuni din afara ţării, folosind de obicei sloganul “Dumezeu urăşte poponarii” şi variaţii pe tema acestuia. Bineînţeles că celelalte religii sunt şi ele pline de “poponari”.
Ordinarii ăştia au pichetat până şi comemorarea dezastrului din ianuarie 2006 de la mina de cărbuni din Sago, West Virginia, dezastru soldat cu moartea a 12 mineri, sectanţii spunând că aceasta este o pedeapsă de la Dumnezeu din cazua toleranţei pe care America o arată homosexualilor. De asemenea aceştia pichetează în afara teatrelor şi cinematografelor, mai ales dacă au loc spectacole sau rulează filme care care au teme LGBT, diferite evenimete publice, concerte, activităţi sportive, manifestând şi la decernarea premiilor Oscar dar şi la funerariile lui Michael Jackson, cu această ocazie ei înregistrând un cântec intitulat “God Hates the World” o adaptare a celebrulului “We Are the World”. Din 1991 de când s-a înfiinţat BBW a participat la peste 41.000 de proteste din 650 de oraşe din America şi se estimează că secta cheltuie 250.000 de dolari anual doar pentru pichetări. Asemenea specimene ar trebui să fie închise şi studiate cu atenţie dar din păcate atitudinea lor plină de ură vecină cu nebunia este încurajată.
Dar să revin…
Fred Phelps şi Shirley Phelps-Roper, împreună cu biserica lor cu tot, au pichetat funerariile lui Matthew Snyder, un caporal al Marinei Americane ucis într-o misiune din Orientul Mijlociu în 2006, scandând sloganuri ca “Mulţumim lui Dumnezeu pentru soldaţii morţi”, “Dumnezeu urăşte poponarii” şi alte asemenea amabilităţi. Ei au fost daţi în judecată şi li s-a cerut daune morale în valoare de 5 milioane de dolari de către tatăl soldatului, care a câştigat procesul în prima etapă dar a pierdut recursul, judecătorii afirmând că nu se poate considera că acele scandări au fost îndreptate împotriva unei persoane anume, ele având o tentă retorică şi generală, fiind o părere personală protejată Primul Amendament.
“Cel mai îngrijorător lucru este că o astfel de hotărâre lasă aceste familii îndurerate neajutorate. Dacă nu poţi folosi procesul civil, nu poţi face recurs. Trebuie să mergem mai departe, suntem datori cu aceasta domnului Snyder precum şi celorlate familii care au fost hărţuite, umilite şi abuzate”, a afirmat avocatul Sean Summers care spune că va merge cu procesul până la Curtea Supremă.
Pe de altă parte, Shirley Phelps-Roper se declara foarte încântată de rezultat dar şi posibilitatea de a se face auzită şi în faţa Curţii Supreme. “Primul Amendament a fost scris tocmai pentru astfel de situaţii. Nu poţi să trimiţi oamenii în judecată pentru activitatea lor religioasă.”, adaugă ea.
Cred că aici este problema. Ar trebui ca astfel de gunoaie abjecte să nu mai fie protejate şi să răspundă în faţa instanţei pentru crimele pe care le fac: crime împotriva moralităţii, bunului simţ, spiritului civic, sănătăţii mintale şi religiei. Pentru că ceea ce fac aceşti oameni, toată ura, toată discriminarea, nu pot să aibă şi nici nu au vreo legătură cu Dumnezeu şi credinţa.