Am reusit si gasirea unui material video de la eveniment,  filmat de un amator.

Cu ocazia unei festivităţi organizate de “Roosevelt Institute’s Four Freedoms Medals” pe data de 11 septembrie la New York, Secretarul de Stat Hillary Clinton a declarat că lupta împotriva violenţei anti-gay trebuie să devină o prioritate a Americii.
“Violenţa care are la bază orientarea sexuală şi identitatea sexuală trebuie condamnată cu orice preţ. În foarte multe ţări femei şi bărbaţi sunt persecutaţi, agresaţi, de multe ori fiind chiar ucişi cu sânge rece doar pentru că sunt gay. Am început să urmărim şi să monitorizăm violenţele împotriva comunităţii LGBT şi Statele Unite trebuie să acţioneze indiferent de ţările în care acestea au loc şi să le combată. Primim anual rapoarte prin care suntem atenţionaţi că drepturile omului, de care toată lumea ar trebui să se bucure, sunt încăltate frecvent pentru cei care aparţin comunităţii LGBT. Şi dorim ca ţări precum Brazilia, Franţa. Suedia, Olanda să alăture acestei iniţiative şi să oprim aceste abuzuri”, susţine Hillary Clinton.
În luna martie a acestui an administraţia Obama anunţa că va semna declaraţia Naţiunilor Unite pentru decriminalizarea homosexualităţii la nivel global, într-o întoarcere totală faţă de politica dusă de administraţia Bush.
Măsura este una binevenită şi pentru această luptă Hillary Clinton merită tot respectul. Dar va fi foarte greu. Pentru că în primul rând va trebui să facă din America un exemplu şi e destul de greu să faci acest lucru atunci când ai legi precum DADT şi DOMA. Pentru că este o ipocrizie să acuzi de intoleranţă şi de o atitudine plină de prejudecăţi un alt stat când la tine acasă propriul tău guvern întreţine un climat de discriminare şi dispreţ în domeniul militar, în ceea de priveşte căsătoriile, adopţiile, chiar angajările şi domeniul sănătăţii. Şi să nu uităm că şi în America sunt foarte multe exemple de violenţă îndreptată împotriva persoanelor gay.
Iar în ceea ce priveşte Brazilia, nu m-aş baza foarte mult pe suportul ei în această luptă. Peşedintele Luiz Inacio Lula da Silva numai ce a semnat un decret prin care face ca adopţiile să fie mult mai uşoare în Brazilia, chiar şi pentru străini. Dar asta nu se aplică cuplurilor gay, cărora nu li se recunoaşte nici statutul de familie. Este ceva ce Lula da Silva ignoră cu desăvârşire şi pretinde că nu există.

Politicienii din statul australian Victoria doresc să adopte o serie de legi noi în ceea ce priveşte lupta împotriva discriminării. Nu se vor mai putea face acte de discriminare împotriva altora…asta doar dacă bigotismul se bazează pe motive de homosexualitate sau statutul marital. Bizara lege va pedepsi discriminarea pe criterii de rasă, handicap, vârstă, trăsături fizice, orientări politice, dar exclude din această ecuaţie homosexualii, lesbienele, părinţii singuri şi cei divorţaţi.
Mai multe biserici şi grupări religioase au declarat postului american de televiziune ABC că vor sprijini această reformă şi că a include posibilitatea ca homosexualitatea şi statutul marital să fie protejate împotriva discriminării loveşte împotriva libertăţii religioase şi a credinţei.
În schimb asociaţiile gay şi organizaţiile care luptă cu adevărat împotriva discriminării au criticat, pe bună dreptate, acest proiect de lege. Hayley Conway, reprezentant al Asociaţiei a Homosexualilor şi Lesbienelor din Victoria spunea că această reformă legislativă doreşte să acorde libertăţii religioase o serie de privilegii,
dar toate acestea în detrimentul şi cu mari costuri în ceea ce priveşte siguranţa şi demnitatea comunităţii LGBT.
De fapt libertatea religioasă înseamnă dreptul de a-ţi alege religia care ţie ţi se pare cea mai potrivită cu modul tău de gândire şi de a o practica fără ca cineva să intervină sau să pună un obstacol. Dar această alegere şi practică religioasă nu trebuie să intervină, şi acest lucru este stipulat în Carta Internaţională a Drepturilor Omului, cu libertatea altor persoane şi cu drepturile lor.
Nimeni din comunitatea LGBT cere drepturi speciale sau preferenţiale, ceea ce se solicită fiind exact aceleaşi drepturi pe care le au şi ceilalţi oameni care sunt consideraţi “normali”. De ce oare cei care se pretind a fi creştini nu vor să înţeleagă acest lucru? Şi de ce ar trebui să primească diferite favoruri? Şi cât de redus şi încuiat trebuie să fi ca să afirmi că un bărbat gay, o femeie divorţată sau un tată care creşte singur un copil nu are dreptul la demnitate umană şi că poate fi hărţuit şi abuzat fără ca cel care face acest lucru să fie tras la răspundere?

Ziua de azi ar fi trebuit să fie un motiv de bucurie pentru comunitatea LGBT din Serbia şi asta datorită mult aşteptatei parade a minorităţilor sexuale, Pride Parade, care urma să se desfăşoare la Belgrad. Dar Parada Gay a fost anulată după ce organizatorii au fost informaţi de Ministerul de Interne şi chiar de către premierul sârb, Mirko Cvetkovici, că mai multe grupări şi organizaţii şi-au exprimat intenţia de a-i ataca pe membrii minorităţilor sexuale şi pe simpatizanţii acestora care vor participa la această paradă.
Mirko Cvetkovic a declarat că nu există sufieciente efective de poliţie care să-i protejeze pe participanţi în centrul Belgradului, asta în condiţiile în care joi reprezentanţii ministerului sârb de Interne au anunţat că mai multe mii de poliţişti vor asigura protecţia şi ordinea în timpul desfăşurării acesteia, mai alesc că prima, şi ultima, paradă gay care s-a ţinut la Belgrad a degenerat în puternice violenţe de stradă între participanţi şi grupările extremiste. Organizatorilor li s-a propus o alternativă privind locaţia evenimentului, mai exact mutarea defilării într-un spaţiu deschis, un câmp, separat de centrul oraşului de râul Sava dar ei au refuzat. “Acest lucru ar fi fost inacceptabil pentru noi. Mesajul de egalitate a drepturilor are o anumită semnificaţie simbolică în momentul în care o minoritate marginalizată reuşeşte ca să îl transmită din centrul unei capitale. De aceea am decis să anulăm parada,” declara Dragana Vuckovi, unul dintre organizatori.
Între timp în tabăra opusă era motiv de mare sărbătoare, Mişcarea Populară Sârbă 1389 numind anularea paradei gay o victorie pentru o Serbie normală ei spunând că “prin oraşul nostru necredincioşii şi sataniştii nu vor trece”.
Dar în ciuda faptului că a fost anulată, Belgrad Pride a făcut un mic progres dacă stăm să ne gândim că anul trecut oficialităţile au refuzat să ofere protecţie participanţilor iar în acest an chiar şi preşedintele Boris Tadic a cerut ca evenimentul să se desfăşoare în condiţii de pace. Nu s-a întâmplat aşa dar măcar oficialii au dat măcar un semn de interes.
Cum era de aşteptat pe multe site-uri de ştiri care au relatat despre acest eveniment au apărut comentatori care sunt de acord cu violenţa îndreptată în direcţia comunităţii gay, dorind ca prin reacţiile lor homofobe să îşi declare sus şi tare “normalitatea”. Dar cum spuneam şi cu o altă ocazie, bine că e normal să fi prost.

Adepţii bisericii baptiste “Bell Shoals” din Tampa Bay, Florida, s-au hotărât să boicoteze compania Pepsi nemulţumiţi de faptul că aceasta sprijină lupta pentru drepturile minorităţilor sexuale. Terry Kemple, membru al acestei secte, creştin “adevărat” şi preşedinte al CIC (Community Issues Council) vrea să transmită prin acest boicot un mesaj uriaşei corpotaţii americane şi a subsidiarelor ei, aici fiind incluse Gatorade, Tropicana, Frito-Lay şi Quaker, deoarece nu sunt de acord că Pepsi pledează în favoarea drepturilor homosexualilor, acceptă stilul de viaţă al acestora şi sponsorizează evenimentele organizate de comunitatea LGBT.
Din acest consiliu idiot fac parte aproximativ 50 de biserici, majoritatea no-name’uri, a căror reprezentanţi se întâlnesc lunar pentru a discuta problemele care se află în conflict cu valorile lor creştine. Terry Kemple şi-a convins “fraţii şi surorile” să îndepărteze din interiorul sfintei lor biserici cele 10 automate Pepsi pe care le-a înlocuit cu 10 aparate Cola.
Nadine Smith, director executiv al organizaţiei Equality Florida care luptă pentru eliminarea discriminării persoanelor cu alte orientări sexuale, a caracterizat acest boicot ca fiind “ruşinos” şi “jignitor”, adăugând că şi compania Cola militează pentru drepturile homosexualilor. Aceasta nu este prima acţiune de acest fel a acestor “creştini” care au mai luptat şi împotriva unor nume precum KMart, Circle K şi Ford Motor, pe baza unor motive asemănătoare. “Strămoşii noştri au venit aici pentru libertatea religioasă nu pentru cea sexuală”, declara Kemple.
Şi dacă tot suntem la capitolul declaraţii am şi eu ceva de zis unor astfel de oameni care din păcate sunt cam peste tot : FUCK OFF!!!

Liderii comunităţii LGBT din America i-au adus un ultim omagiu lui Edward Moore “Ted” Kennedy care a fost un mare activist pentru drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor sexuale, amintind contribuţia extraordinară pe care el a avut-o vizavi de acest delicat subiect.
Fostul senator democrat, care a murit în data de 25 august 2009 după o luptă grea cu o boală devastatoare (cancer la creier) la vârsta de 77 de ani, a sprijinit integrarea persoanelor gay în cadrul armatei, drepturile bolnavilor infestaţi cu virusul HIV, căsătoriile persoanelor de acelaşi sex, acestea fiind doar câteva dintre problemele comunităţii LGBT pentru care Ted Kennedy a militat.
Scriitorul John Aravosis, colaborator al site-ului de ştiri AmericaBlog, a amintit că suportul pe care senatorul Kennedy l-a acordat comunităţii gay, încă de pe vremea când aceasta nu era o problemă “la modă” cum este în ziua de azi, l-a făcut şi pe el să devină un activist în această luptă.
Jarrett Barrios, fost senator al statului Massachusetts şi preşedintele Alianţei Lesbienelor şi Homosexualilor Împotriva Defăimării, a spus că Ted Kennedy a ajutat la schimbarea părerii opiniei publice asupra homosexualilor:”Chiar dacă implicarea lui în această luptă l-a costat pierderea unor voturi el nu şi-a retras suportul, aducând în atenţia celor din senat şi din toată America dreptul la egalitate a minorităţilor sexuale.”
Mark Solomon de la Equality California scria în Bay Windows, ziarul comunităţii LGBT din Boston :”Îi mulţumesc senatorului Kennedy pentru că ne-a dăruit un viitor care este mai drept, mai plin de înţelegere şi egalitate pentru minorităţile sexuale, imigranţi, persoanele de culoare, pentru cei care trăiesc în sărăcie, pentru fiecare dintre noi. Noi vom purta mai depare această luptă şi pasiunea lui pentru dreptate.”
Joe Solmonese, preşedintele asociaţei Human Rights Campaign (HRC) cel mai mare grup de lobby pentru lesbiene, gay, bisexuali şi transsexuali din Statele Unite, declara pentru CNN că America a pierdut “cea mai puternică voce în lupta pentru dreptate, compasiune şi corectitudine. Moartea lui a adus comunităţii noastre o pierdere imensă.”
Moartea lui “Ted” Kennedy, acest mare om care era supranumit şi “leul liberal al Senatului”, este întradevăr o mare pierdere. Şi în timp ce scriam aceste rânduri mă gândeam dacă există vreun membru al Parlamentului, al Guvernului, un politician din România care ar avea curajul să facă aşa ceva, adică să lupte pentru o cauză dreaptă chiar dacă ar fi să piardă din alegători.
Voi ce credeţi, există?