- Esti prea bun pentru mine, nu te merit! spuse Andrei privind cu o oarecare parere de rau spre baiatul mai tanar decat el cu 7 ani.
- Dar de ce? (<Dar>) Ii venea sa urle si in acelasi timp vroia din rasputeri sa nu se apuce de pans. Vroia sa-i dovedeasca si sa-si dovedeasca <Nu>. Eu … eu ti-am spus atunci de 1 decembrie sa ramanem doar amici, dar tu ti-ai batut joc de mine. Ai zambit si ai spus ca nu am motive sa ma ingrijorez. Si nu mi-am facut griji… sunt un prost ca te-am crezut si am crezut in tine.
- Imi pare rau, sper ca ma vei putea ierta sis a ramanem de acum prieteni.
Tremurand dar nevarsand nicio lacrima vru sa-si pastreze putina demintate care ii mai ramanea.

- Daca pot o sa fac asta. Cu un lucru insa ai dreptate: Nu ma meriti! Se intoarse si nu mai astepta ca pe vremuri sa soseasca autobuzul, ce-l ura de fiecare data, cand il indeparta pe cel ce tocmai fusese iubitul lui. Nu se uita inapoi si lua primul troleu spre casa. Spre nenorocul lui, era destul de  aglomerat, dar nu-i pasa. Isi dadu drumul la lacrimi si tot ce simtea era frustrare si neputinta. Nu se vroia categorisit copil, dar in acele momente secompara involuntar cu unul, care oricat de cuminte fusese, Mos Craciun nu vroia nicium sa ii aduca jucaria dorita.
… (more…)