Zona Gay » homofobie

Atentie la pompieri!

Andrei Popa — Mon, 28 Feb 2011 18:20:45 +0000

Majoritatea dintre noi avem fantezii cu politisti, pompieri si mai stiu eu ce uniforma iubim… Si aici nu vorbesc doar de homosexuali. Slava domnului ca de fantezii au parte toti oamenii, indiferent de orientarea sexuala!

Un pompier din Bourne si-a pierdut locul de munca dupa ce a postat anumite comentarii homofobe pe contul de Facebook!

Astfel, Richard Dohert, a primit o instintare pin care era eliberat din functie, alaturi de urmatoarea nota:

” Richard Dohert se afla in imposibilitatea de a lucra in functia de pompier, pentru ca a postat pe internet anumite mesaje si insulte homofobe, mai exact in reteaua de socializare Facebook. Administratia orasului Bourne nu tolereaza astfel de comportamente si considera ca serviciul public, in cazua – pompierii, este utilizabil de catre toti locuitorii orasului, indiferent de sex, culoae, religie sau orientare sexuala.

Saracul pompier!

Facebook contra homofobiei

Andrei Popa — Mon, 18 Oct 2010 05:55:36 +0000

Vestile bune circula repede! Facebook a semnat un acord cu GLAAD (Gay & Lesbian Alliance Against Defamation) prin care se doreste reducerea homofobiei printre utilizatorii serviciului de socializare.

Nu uita sa raportezi intodeauna grupurile homofobe ce gasiti pe Facebook!

“Doar politica poate stopa discriminarea”

Andrei Popa — Tue, 18 May 2010 19:09:24 +0000

Foto: Thorbjorn Jagland

Secretar General al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, mereu atent cu problema discriminarilor si a violentei in comunitatea LGBT, a declarat ieri cu ocazia zilei internationale importiva homofobiei, ca doar politica poate stopa discriminarea.

Citam din declaratia lui oficiala: ” Europa trebuie sa acorde un interes marit acestor lucruri pentru ca indiferent de orientarea sexuala oamenii trebuie sa aibe drepturi egale.”

Jagland continua in declaratia lui, afirmand faptul ca stie perfect ca homosexualitatea nu mai este considerata o boala, chiar daca inca sunt foarte multe preconceptii homofobe si un pas important trebuie sa-l faca cei din viata politica.

Lituania si homofobia

Andrei Popa — Sat, 12 Dec 2009 21:46:05 +0000

Presedinta Lituaniei Dalia Grybauskaite a anuntat ca isi va exercita dreptul de veto pentru a se opune Legii privind Protectia Minorilor impotriva Efectelor Negative ale Informatiilor de Ordin Public daca va contine in continuare prevederi homofobice. Legea interzicea minorilor sa acceseze informatii care promoveaza relatii homosexuale, bisexuale sau poligame. Fostul presedinte al Lituaniei, Valdas Adamkus, si-a exercitat si el dreptul de veto impotriva, insa parlamentul a votat ulterior neluarea in considerare a acestuia. (via)

Comunitatea gay din Uganda este îngrijorată

gabi — Sun, 08 Nov 2009 07:20:34 +0000

În Uganda continuă dezbaterile pe marginea unei teme care mulţi insistă că ar trebui să rămână tabu şi anume homosexualitatea. Pe data de 14 octombrie parlamentarul David Bahati, având un puternic sprijin şi din partea ministrului de etică James Nsaba Buturo, a propus proiectul de lege anti-homosexualităţii care în viziunea acestuia este un efort de a proteja familiile din uganda de “răul înfiorător” al homosexualităţii dorind să arate astfel că “Uganda nu este ca şi alte ţări”, probabil nu ca una în care se respectă drepturile civile.
Rapoartele poliţiei din 2007 şi 2008 privind homosexualitatea, infracţiune aflată în Uganda sub incidenţa Codului Penal, arată că incidentele de acest fel sunt atât de rare încât autorităţile nici nu îşi bat capul pentru a le contabiliza. Însă în ultima vreme publicitatea care s-a făcut în jurul unor cazuri izolate de sodomie, mai ales a celor în care au fost implicaţi pastori aparţinând religiei penticostale, au alimentat sentimentul anti-gay şi au făcut ca aceste măsuri radicale să fie considerate necesare chiar dacă în lipsa unor cifre concrete este greu de înţeles de unde a reieşit faptul că homosexualitatea este cel mai mare pericol pentru cetăţenii Ugandei. Dar Bahati, tatăl proiectului respectiv, îşi apără “copilul” afirmând că şi un singur caz de sodomie este suficient pentru a jusfitica o asemenea lege.
Aceasta este una dintre cele mai extreme măsuri pe care o ţară africană le-a luat împotriva homosexualităţii iar dacă legea va fi adoptată, a fi gay în Uganda va putea fi considerat un act criminal iar în anumite împrejurări cei care vor fi găsiţi vinovaţi de o asemenea “fărădelege” vor putea fi executaţi.
Activiştii pentru drepturile omului şi cei care luptă împotriva discriminării spun că aceasta este o ofensă şi o ilegalitate, dar din păcate marea majoritate a cetăţenilor din Uganda s-ar putea să fie de acord cu legea propusă dacă ne gândim că în urma unui sondaj de opinie efectuat în 2007 95% s-au declarat împotriva legalizării şi recunoaşterii relaţiilor între persoanele de acelaşi sex.
Probabil unul dintre motivele pentru care homosexualitatea a devenit o asemenea problemă în Uganda este complexul de probleme sociale care afectează ţara, din care enumerăm eroziunea ideii de familie tradiţională, afluxul culturii globale şi epidemiile cu virusul HIV/SIDA a căror tratament îi forţează pe cei bolnavi şi pe famiile acestora să îndepărteze orice fel de tabu social şi, un lucru foarte important, cei din Uganda se declară extrem de religioşi (94% dintre ei religia ocupă un rol foarte important în viaţa lor), dar din multitudinea de religii de pe teritoriul acestei ţări nici una nu a găsit de cuvinţă să predice toleranţa faţă de comunitatea gay.
“Legea anti-homosexualităţii este foarte bună. Reprezintă consolidarea valorilor pe care le au ceţăţenii acestei ţări şi doreşte să păstreze consolidarea integrităţii lor…În general oamenii au început să vadă că (atacarea homosexualităţii) este o cauză foarte urgentă. Nu este ceva uşor. Combaterea ei nu este uşoară mai ales că în şcoli se fac recrutări masive. Noi nu credem că homosexualitatea este un drept”, a spus Bahati.
Homosexualitatea a fost întotdeauna ilegală în Uganda, Codul Penal al acestei ţări, care are la bază legile coloniale britanice, pedepsind “relaţiile carnale împotriva naturii ale oricărei persoane”. Totuşi, până acum aceasta nu a reprezentat o prioritate pentru poliţia sau guvernul Ugandei, arestările pe acest motiv nefiind ceva obişnuit iar persecuţiile aproape inexistente în mare parte pentru că pentru a putea dovedi “infracţiunea” autorităţile trebuie să îi surprindă pe “infractori” asupra faptului. Dar proiectul de lege iniţiat de Bahati va face ca arestările şi hărţuirea membrilor sau a presupuşilor membrii ai comunităţii LGBT să fie făcută mult mai uşor. Pedeapsa pentru “orice formă de relaţie sexuală între persoanele de acelaşi sex” va fi închisoarea pe viaţă, cei care vor “ajuta şi promova” homosexualitatea vor sta în închisoare timp de şapte ani iar ceea ce parlamentarul numeşte “homosexualitate agravantă” (aici intrând printre altele sexul cu un minor, cu o persoană cu dizabilităţi sau cei care au relaţii sexuale în timp ce sunt infectaţi cu virusul HIV) se pedepseşte cu condamnarea la moarte. De asemenea, cei care au cunoştinţă sau vor afla orice amănunt care are legătură cu unul dintre aceste “acte criminale” trebuie să îl raporteze autorităţilor competente într-un interval de 24 de ore.
Un punct de vedere expus de Bahati şi îmbrăţişat de mulţi alţii este că influenţa străină doreşte promovarea homosexualităţii şi finanţarea acesteia în Uganda, că acest lucru “este adus din afară”. Pastorul Martin Ssempa, un mare lider religios anti-gay, sugera într-o emisiune la postul de radio KFM că “organizaţiile pentru drepturile civile şi pentru drepturile omului trebuie anchetate pentru a se vedea dacă nu au primit “bani de la homosexuali”, acuzând o parte dintre ceilalţi invitaţi ai emisiunii că sunt mituiţi de către activiştii gay din străinătate.

Voci din comunitatea gay din Uganda spun însă o altă poveste. Sam Ganafa, managerul unei companii de telecomunicaţii, susţine că s-a străduit să îşi înţeleagă sexualitatea cu mult timp înainte de a fi expus influenţelor din exterior. Robert, un antreprenor gay, afirma ca abia la vârsta de 22 de ani a descoperit că nu este singura persoană gay din Uganda sau din lume şi că întâlnirea altora care erau asemenea lui a venit ca o uşurare. “Viaţa unui homosexual în Uganda este şi aşa destul de dificilă, cu îngrijorări care merg de la frica de a fi demascat de tabloide, de a fi bătut în plină stradă sau de a-ţi pierde serviciul dacă se va descoperi această orientare sexuală. Iar această lege va face totul mult, mult mai rău. Va atinge aproape pe toată lumea şi va instaura un climat de teamă. Nici jurnaliştii nu vor mai putea vorbi despre acest subiect pentru că e ceva care nu va mai putea fi discutat absolut deloc”, a adăugat Robert.
În sprijinul comunităţii gay vine şi societatea civilă, o coaliţie compusă din 23 de organizaţii (de la activişti gay şi grupări care luptă pentru drepturile femeilor până la organizaţii de drept constituţional), începând să protesteze puternic împotriva acestei legi şi să o atace pe căi legale. “În mod evident cel care a scris acest proiect de lege nu este avocat sau jurist. Dacă eşti avocat nu ai cum să scrii asemenea aberaţii”, a declarat Sylvia Tamale, profesor de drept la Universitatea Makerere şi membră în Association of Uganda Women Lawyers, una dintre cele mai renumite organizaţii care se opun acestei legi. “Se încalcă în mod sever alte legi, printre care şi dreptul la intimitate, se merge dincolo de protecţie. Dacă ştii pe cineva care este homosexual va trebui să îl denunţi. Chiar şi cetăţenii ugandezi care trăiesc în afara ţării nu vor fi în siguranţă pentru că legea stabileşte jurisdicţie extra-teritorială, aceştia putând fi extrădaţi şi acuzaţi în Uganda” a adăugat aceasta.
Tamale şi alţi activişti sunt îngrijoraţi şi datorită “clauzei de promovare” care va interzice organizaţiilor de profil să lupte pentru combaterea şi tratarea virusului HIV în cadrul comunităţii gay, o problemă foarte gravă în această ţară în care, datorită riscului care implică recunoaşterea orientării sexuale, puţini homosexuali îşi fac cu regularitate teste şi unde, datorită efortului de a ascunde propria identitate, sexul protejat planificat este adesea un lux pe care puţini si-l permit. În 2008 trei activişti gay au fost arestaţi în Kampala la o conferinţă pentru prevenirea virusului HIV pentru că distribuiau materiale considerate ca având tematică sexuală, asta în timp ce un purtător de cuvânt al guvernului declara că “nu sunt bani pentru tratamentul virusului HIV printre homosexuali”.
Oponenţii acestei legi îşi pun mari speranţe în comunitatea internaţională care va avea un cuvânt de spus în această problemă dacă ne gândim că aproximativ 40% din bugetul guvernului din Uganda vin donaţii internaţionale, mai ales SUA şi Europe, iar un reprezentant al ambasadei SUA din Uganda a spus că mult-controversata lege ar reprezenta un mare pas înapoi în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului în această ţară.
Şi ca orice bigot care se respectă, atât Bahati cât şi ministrul Nsaba Buturo ţin să amintească că acest lucru nu este campanie de ură sau de discriminare ci astfel se încearcă doar protejarea familiei tradiţionale heterosexuale şi că societatea civilă este cea care îi atacă şi acuză că promovează atacurile împotriva comunităţii gay, aceaşi societate civilă care continuă să plaseze “acest rău (homosexualitatea) în categoria drepturilor omului.”
Dacă această lege va fi votată Uganda va deveni unul dintre cele mai periculoase locuri pentru comunitatea gay.

Homofobie în centrul Londrei

gabi — Thu, 22 Oct 2009 16:01:21 +0000

Trei adolescenţi din Marea Britanie au fost arestaţi, ei fiind suspecţii în cazul unui atac homofob care a avut loc în Trafalgar Square din Londra şi care s-a soldat cu moartea unui om. Ian Baynham, un bărbat gay în vârstă de 62 de ani, a fost înjurat şi agresat verbal de către o tânără de 17 ani dar în momentul în care s-a apropiat pentru a cere explicaţii a fost atacat şi lovit până a căzut la pământ de către respectiva zdreanţă şi alţi doi prieteni ai acesteia, un băiat de 18 ani şi o altă fată de 17.
Atacul a avut loc pe 25 septembrie iar două săptămâni mai târziu Ian Baynham a murit la spital din cauza rănilor suferite în zona capului.

Recomandarile de astazi – Inchirieri Auto, Inchirieri Masini, Agentie de turism!

Bătut şi călcat cu maşina

gabi — Thu, 22 Oct 2009 15:55:21 +0000

În dimineaţa zilei de 18 octombrie o crimă oribilă a avut loc în oraşul Toronto. Chris Skinner, un tânăr gay de 27 de ani, a fost atacat şi bătut, iar în timp ce acesta zăcea la pământ agresorii, posibil trei sau patru la număr, s-au urcat într-un SUV de culoare neagră şi, înainte de a dispărea de la locul bătăii, au trecut cu maşina peste corpul tânărului.Poliţia a fost alertată la ora 3:05 dimineaţă de către martorii care au văzut teribila întâmplare iar Chris Skinner a fost dus de urgenţă la spital dar a murit din cauza traumatismelor grave.

Cu toate că poliţia a declarat că nu există elemente care să indice că atacul ar fi unul de natură homofobă, prietenii lui Skinner susţin că acesta ar fi motivul. Chris Skinner era designer grafic şi locuia împreună cu logodnicul lui, cei doi plănuind să se căsătoreacă în vara lui 2010.

Nu am să înţeleg niciodată cum astfel de oameni, cum sunt aceşti atacatori şi cei asemenea lor, pot să existe, cum de li se permite să trăiască. Nici nu mai contează motivul pentru care Chris Skinner a fost atacat. Dar să snopeşti pe cineva care nu ţi-a făcut nimic în bătaie iar apoi să treci cu maşina peste el este ceva de neimaginat, asta nu are nici o scuză. Este doar un exemplu că lumea în care trăim devine din ce în ce mai violentă, un exemplu a unei realităţi crude a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, o realitate pe care unii preferă să o ignore. În general sunt împotriva violenţei dar cred că în astfel de cazuri agresorii merită să plătească în acelaşi fel: să moară în chinuri groaznice!
De asemenea este alarmat că asemenea evenimete tragice au loc în oraşul ales pentru gazduirea World Gay Pride din 2014 fiind un semnal cât se poate de clar că lupta împotriva disciminării şi violenţei îndreptate asupra comunităţii LGBT este departe, foarte departe de a se sfârşi.

Recomandarile de astazi – Inchirieri Auto, Inchirieri Masini, Agentie de turism!

Ghid pentru profesori in lupta contra homofobiei

Andrei Popa — Wed, 14 Oct 2009 17:19:43 +0000

Scolile irlandeze au fost “dotate” cu ghiduri speciale care ofera profesorilor sfaturi pretioase privind comportamentul atunci cand se confrunta cu cazuri de homofobie.

Mai mult decat atat, cartea “Lesbian, Gay and Bisexual Students in Post-Primary Schools”ofera sfaturi utile elevilor pe durata unui eventual coming out.

Materialul a fost produs de Glen (Gay and Lesbian Network) si in opinia Sandrei Gorwan, director de politica educativa in cadrul asociatiei, este un pas inainte pentru institutiile si scolile in lupta de acceptare si nevoia de a crea in scoli ambiente care accepta diversitatea tuturor

Pat şi Lynn Mulder activişti împotriva violenţei anti-gay

gabi — Mon, 05 Oct 2009 19:16:29 +0000

Era o vreme când Pat Mulder devenea foarte stressată, speriată atunci când trebuia să vorbească în faţa unor mulţimi de oameni. Aceasta era înainte, când era doar o asistentă, soţie, mamă, şi înainte de îngrozitorul eveniment care a condus la calificarea acesteia ca purtător de cuvât şi “avocat” a victimelor crimă. Dar acum nimic nu mai poate să o înfricoşeze pe această femeie care spune că cel mai rău lucru din lume care li s-ar fi putut întâmpla s-a întâmplat deja pentru a le mai fi teamă de ceva.
Amfiteatrul Universităţii din South Florida este plin de oameni, microfonul este pornit şi o cutie de serveţele se află în imediata ei apropiere. Soţul ei îşi aşează protector mână pe spatele ei, pentru ai arăta că este alături de ea, şi Pat Mulder îşi începe discursul: “Ryan a fost fiul meu. Avea 25 de ani atunci când a fost ucis.”
Ryan Skipper, un student gay, a murit în data de 14 mai 2007 după ce a fost bătut şi înjughiat de 20 de ori, atacatorii tăindu-i şi gâtul iar corpul lui neînsufleţit a fost lăsat la marginea unui drum dintr-o localitatea Wahneta, Florida. Unul dintre cei doi ucigaşi a spus că prin această faptă “face lumii o favoare scăpând-o de un poponar”. Joseph Eli Bearden a fost condamant pentru crimă la începutul acestui an iar William D. Brown Jr. va primi verdictul pe data de 12 octombrie.

Pat şi Lynn Mulder şi-au petrecut ultimii doi ani călătorind pentru a spune povestea lor, făcând lobby împotriva discriminării şi a crimelor din ură, încercând să fie un sprijin pentru victimele acestor acţiuni, ajungând să fie printre figurile cele mai cunoscute şi apreciate din comunitatea gay din statul Florida.
Mama ştia că fiul ei este gay înainte ca el să ştie, înainte ca el să-i mărturisească. Pur şi simplu simţea asta. I-a rămas în minte cazul lui Matthew Shepard, tot un student gay, care a fost atacat, jefuit, bătut cu bestialitate, torturat, legat de un gard şi lăsat să moară. Matthew Shepard a fost bătut în asemenea hal încât toată faţa îi era acoperită de sânge, în afară de porţiunile care au fuseseră spălate de lacrimile băiatului, el fiind găsit 18 ore mai târziu legat de acelaşi gard şi fiind în comă iar cinci zile mai târziu a şi murit. Asta se întâmpla în 1998 iar Mulder se declară surprinsă că şi în zilele noastre homofobia duce la crimă.
Între timp îl privea pe Ryan mergând la liceu neştiind că acolo era hărţuit şi abuzat de colegii lui. După ce el i-a mărturisit că este gay a început să fie mai atentă, mai protectoare. A văzut ceea ce fiul ei avea de înfruntat zi de zi pe stadă, la şcoală, la muncă şi tot timpul îi spunea să fie atent să nu păţească ceva rău când vedea că acesta poartă brăţara curcubeu. Dar nimic din toate acestea nu au putut să o pregătească pe femeie pentru ceea ce avea să afle de la poliţişti. Sau din declaraţie de presă făcută de Grady Judd, şeriful din Polk County.
Şeriful a declarat că, potrivit afirmaţiilor celor doi suspecţi, în acea noapte Ryan Skipper le-a făcut avansuri, a fumat iarbă şi că a dorit să falsifice câteva cec-uri. Mai târziu, la proces, s-a observat că existau numeroase contradicţii între cele spuse de acuzaţi, mărturiile martorilor şi dovezile găsite de procuror, ceea ce a demonstrat că aceştia încercau să apară într-o lumină mai bună dar şi că şeriful ar fi încercat să mute o parte din furia cetăţenilor spre cel mort, făcându-l pe acesta să pară un drogat pervers care avea înclinaţii spre activităţi ilicite.
Acum Pat şi Lynn Mulder poartă brăţări curcubeu în fiecare zi iar de fiecare dată când cineva îi întreabă din ce cauză fac acest lucru ei le spun povestea fiului lor. “Ne face să retrăim durerea dar în acest mod retrăim şi dragostea. Aşa păstrăm vie amintirea lui Ryan iar pentru mine acest lucru este foarte important. Nu vreau ca el să fi murit degeaba.”, declara Pat Mulder.
De căteva ori cei doi soţi au simţit pe propria piele câteva mostre din hărţuirea pe care fiul lor a simţit-o cât a fost în viaţă, dar comparativ cu cei câţiva homofobi dispreţuitori ei au întâlnit sute şi mii de oameni care i-au încurajat şi i-au sprijit în activitatea lor, Lynn Mulder fiind şi preşedintele oraganizaţiei PFLAG din Polk County, organizaţie formată din familii şi prietenii ale homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi transexualilor.

Ca încheiere ce s-ar mai putea adăuga? Oare ce? În marea majoritate a timpului în care am scris acest post am avut lacrimi în ochi pentru că mă gândeam la mine, mă gândeam la alţi prieteni…că nu este corect ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce continuă să se întâmple, că simplul fapt că te naşti este suficient pentru ca alţii să te urască, că pe lângă acele greutăţi pe care le are toată lumea se mai adugă şi altele, că poţi fi considerat o ruşine, un ciudat, cu toate că viaţa ta personală nu îi afectează pe cei care doresc să te facă să te simţi astfel, că în ciuda faptului că ai aceleaşi obligaţii cu cei din jur nu te poţi bucura de aceleaşi drepturi de care unii îşi bat joc şi, mai ales, mă gândeam că undeva, cândva, cineva a lansat mesajul că a fi gay este ceva atât de înfiorător, de oribil şi de neconceput, încât singurul lucru ce le rămâne de făcut când întâlnesc un gay este să îl omoare. Iar acest lucru trebuie să se schimbe, toată această homofobie trebuie să se sfârşească.

Un bărbat gay acuzat de răpire a fost achitat

gabi — Tue, 29 Sep 2009 17:14:26 +0000

Un bărbat gay din Salt Lake City a fost găsit nevinovat de răpire şi violare de domiciliu într-un caz complicat pe care avocatul apărării îl descrie ca fiind un caz cât se poate de evident de atac homofob.
Juriul, format din cinci bărbaţi şi trei femei, l-a achitat pe David James Bell de cele două capete de acuzare în urma unui proces care a durat patru zile şi unei deliberări de doar trei ore, punând astfel capăt unui bizar proces în care acesta şi partenerul său, Daniel Fair, au fost bătuţi cu bestialitate de către vecinii lor după ce Lulu Latu, o vecină, l-a acuzat pe David James Bell că i-a răpit fiica în vârstă de 2 ani şi nepotul de 4 ani.
Comform publicaţiei “The Salt Lake Tribune” în urma unei petreceri zgomotoase şi stropită din belşug cu alcool dată de Lulu Latu cu ocazia sărbătoririi zilei de 4 iulie, cei doi copii s-au speriat şi au plecat din casă pentru a fi găsiţi câteva ore mai târziu la David Bell. După ce mama şi-a luat copiii a revenit însoţită de rudele sale şi de alţi vecini care i-au bătut cu bestialitate pe cei doi după care au depus plângere acuzându-i de răpire şi spargere de locuinţă.
Susanne Gustin, avocata lui Bell, a declarat că în ciuda faptului că nu erau suficiente dovezi pentru a susţine aceste acuzaţii, că este un caz tipic de homofobie şi că atenţia ar trebui îndreptată împotriva violenţei de care au dat dovadă chiar cei care făceau incriminările, procurorul s-a înverşunat în continuarea acuzaţiilor împotriva celor doi homosexuali. Cu ocazia procesului s-a demonstrat că cei doi copii, speriaţi din cauza petrecerii care a durat toată noaptea, au plecat la ora 4 dimineaţa spre casa lui Bell. Când se pregătea să îi ducă pe cei doi micuţi acasă a fost văzut de mama acestora, care după ce a recuperat copiii şi-a trimis petrecăreţii pentru a se răzbuna pe cei doi “poponari”, dintr-un motiv ştiut doar de ea.
După declararea verdictului Susanne Gustin a spus că l-a sfătuit să depună plângere împotriva atacatorilor. Sper să facă acest lucru şi să o stoarcă de bani pe “mămica îngrijorată”, care nu şi-a dat seama că îi lipsesc copii abia la sfârşitul petrecerii, şi pe gaşca ei cea ascultătoare. Era ok să cheme poliţia dacă i se părea ceva ciudat dar bătaia chiar nu şi-a avut rostul. Probabil era prea încălziţi de aburii acoolului că mai poată gândi logic. Este un caz la care ar fi trebuit să se sesizeze şi Protecţia Copilului.
Mă întreb dacă în locul lui David James Bell şi a lui Daniel Fair ar fi fost un cuplu tadiţional, format din una bucată băbat+una bucată femeie, am fi avut parte de aceeaşi reacţie.