Fata de 2008, acceptarea persoanelor din aceasta comunitate a crescut cu 9%, in cazul persoanelor cu handicap fizic sau psihic cu 10%, iar in cazul persoanelor infectate cu HIV/bolnave de SIDA, cu 8%. Acceptarea s-a diminuat doar in cazul maghiarilor, cu 1,5% fata de 2008.

Si procentul romanilor care au o atitudine deschisa fata de persoanele de etnie roma a crescut de la 43% in 2008, la 56% in 2009. Cercetarea a testat si disponibilitatea populatiei de a admite grupurilor minoritare dreptul la integrare sociala in cercurile de proximitate (familie, prieteni apropiati, vecinatate, serviciu).

Grupurile fata de care populatia manifesta disponibilitatea cea mai mare de acceptare sunt persoanele de alta cetatenie, etnicii maghiari si persoanele de alta religie. Peste 64% din populatie ar accepta aceste persoane ca membrii ai familiei si peste 76% i-ar accepta ca prieteni apropiati. Rezultatele indica un grad ridicat de toleranta al populatiei in raport cu aceste grupuri de minoritari. (Sursa Glsa.ro)

Întins pe podea, îmbrăcat în haine tradiţionale islamice şi având lângă el o agendă veche, Abu Hamizi de 22 de ani, petrece cel puţin 6 ore pe zi căutând forumuri şi camere de chat pornind de la linkurile site-urilor gay. Dar el nu caută prieteni sau relaţii ci victime. “Este cea mai uşoară modalitate de a-i găsi pe aceşti oameni care distrug Islamul şi care vor să mânjească reputaţia pe care ne-am chinuit să o creem vreme de sute de ani”, declara Hamizi care după ce îşi găsea victimele, aranja ca acestea să fie atacate iar uneori chiar omorâte. Tânărul licenţiat în informatică aparţine grup extremist care a dat naştere unui nou val de violenţă împotriva homosexualilor din Irak, grup considerat a fi responsabil, de la începutul anului şi până acum, de moartea a mai mult de 130 de bărbaţi irakieni gay.
Liderul acestui grup, care îşi are sediul în Baghdad, declara pentru Observer:” Animalele merită mai multă milă decât aceşti oameni murdari care practică astfel de acte sexuale depravate. Noi ne asigurăm că ei ştiu din ce cauză au fost atacaţi şi le oferim ocazia să ceară iertare lui Dumnezeu înainte să-i omorâm”.
Violenţa împotriva homosexualilor este un test în care guvernul trebuie să îşi dovedească abilitatea şi puterea de a proteja minorităţile de orice fel, mai ales după părăsirea Irakului de către trupele americane. Astfel de grupuri radicale au existat tot timpul în comunităţile islamice dar principalul lor scop era păstrarea securităţii dar acum, după ce acest rol a fost preluat de poliţie, atenţia lor s-a îndreptat către sfera morală şi culturală, în dorinţa de a reveni la impunerea unor bariere morale stricte aparţinând islamismului tradiţional. Comform celor declarate de către Ali Hali, liderul grupului Iraqi LGBT cu sediul la Londra, din anul 2004 au fost ucise 640 de persoane aparţinând minorităţilor sexuale din Irak, dar cifra ar putea fi mult mai mare deoarece cazurile care implică bărbaţii căsătoriţi nu sunt raportate.
Crimele sunt brutale, în majoritatea cazurilor victimele fiind torturate în mod barbar. Fiul lui Azhar al-Saeed, o localnică din Baghdad, a fost răpit iar după trei zile aceasta a primit un bilet plin de sânge în care scria că fiul ei a fost purificat şi primea indicaţii unde îl va găsi. Ajutată de poliţie Azhar a găsit cadavrul băiatului care prezenta multiple urme de violenţă, era castrat şi avea anusul plin de lipici.
Reprezentanţii poliţiei au declarat pentru Observer că aceste crime nu vizează homosexualii ci sunt cazuri izolate de violenţă ale unor secte apărute în 2005 şi 2006. Cu toate acestea este cunoscut faptul că grupul lui Hamizi răpeşte câteva persoane în fiecare săptămână pentru ca să le “interogheze”.
Violenţele au pătruns şi în zonele considerate a fi mai emancipate, cum ar fi strada Abu Nawas care este faimoasă pentru restaurantele şi barurile sale, fiind simbol al unui relativ progres făcut în Baghdad. Aici a căzut victimă Hashim, un alt tânăr, care a fost bătut cu bestialitate, i s-a tăiat un deget, atacatorii lăsând în urma lor un bilet în care îl avertizau că mai are timp o lună de zile pentru a se căsători şi a duce o “viaţa tradiţională” sau va fi omorât.