Un lucru pe care toată comunitatea LGBT cred că-l invidiază la persoanele heterosexuale e așa zisa normalitate, rutina ținutului de mână, sărutatul de pe banca din parc sau sărbătorile cu familia.
Da, îi invidiez și invidia asta mă roade de ceva vreme. Dar oare chiar merită? Am impresia ca toată șarada asta cu o relație între 2 bărbați e atât de overrated. Nu mă înțelege greșit, toată viața (nu știu dacă pot folosi expresia asta, am totuși 22 de ani) am trăit în relații. Aproate fiecare persoana cu care am fost, a vrut sau am vrut sa fie prietenul meu, partenerul meu, whatever. Nu știu de unde vine dorința asta de a ‘legaliza’ legătura dintre 2 bărbați. Inevitabil, fiecare relație s-a finalizat cu despărțire, dramă sau prietenie pe veci.
Și uite că am descoperit că există și altceva decât o relație. Până acum am întâlnit mai multe tipuri de relații între 2 bărbați, ca de exemplu:
- relația parazit-gazdă – o știți cu toții, dezechilibrul dintre sentimente, unul e obsedat de partener, celălalt doesn’t give a fuck no more.
- relația str8 – e acea relație unde câinele / papagalul / pisica ia forma umană, acolo unde bărbații homesexuali uită de orientare și sunt o familie ‘autentică’, exemplu de relație sănătoasă sau nu.
- relația fucking-around – supranumite și relații deschise (open relationship), sunt acelea unde fiecare stă cocoțat pe Romeo să-i pice vreun puștan, ca mai apoi să se poate lăuda la partener ce bunoc i-a căzut la pat.
- pseudo-relația – specimen de relație care l-am descoperit de curând, pe pielea mea, adică suntem doar 2 persoane, care ne indrăgim, poate facem sex deseară sau poate doar mâncăm undeva. Nu avem obligații, dar nici nu fugim din floare în floare, încercăm să jucăm o viață dublă, una de mascul feroce și alta de mascul feroce + mascul feroce
Relațiile gay sunt după părerea mea încă o încercare de a ne încadra în normalitate, naiba știe ce mai înseamnă și asta, și mă bucur că am scăpat de cuvântul ăsta din vocabularul meu.
