Corpul uimitor pe care tânărul model de doar 21 de ani Cody Shore îl etalează în faţa aparatului mânuit de fotograful Simon Le este cu siguranţă rezultatul unor ani de antrenamente intense. Dacă adăugăm acestui trup bine lucrat un chip cu trăsături ferme, buze pline şi senzuale, ochi albaştrii pătrunzători şi o atitudine plină de siguranţă şi de încredere în sine (şi o mică doză de aroganţă) vom avea un mascul adevărat care emană o sexualitate brută, crudă, imortalizată cu succes de către fotograf.
Enjoy Cody Shore!

A devenit deja un lucru obişnuit ca atunci când postez ceva în categoria “Male Beauty” să mă îndrăgostesc iar atunci când îl privesc pe Matt Schiermeier nu pot scăpa de senzaţia că iau foc.
Matt Schiermeier este un model în vârstă de 32 de ani din St. Louis, Missouri, care şi-a început cariera de model pentru a putea plăti taxele şcolare din timpul facultăţii dar fizicul şi aspectul său care emană o puternică masculinitate precum şi energia intensă care îi răzbate prin ochii pătrunzători l-au ajutat să îmbrăţişeze ceea ce s-a dorit să fie doar un job trecător.

O mostră delicioasă a unei universale şi infinite întruchipări a frumuseţii umane, o completă şi totală perfecţiune a erotismului animalic, cu un corp extraordinar, musculos şi definit, o faţă masculină cu un maxilar puternic şi braţele acoperite de tatuaje, Matt Schiermeier reuşeşte ca la simpla privire a unei fotografii de-a lui să se joace cu mintea şi imaginaţia mea într-un mod pe care nu pot să îl ignor, fiind întruchiparea desăvârşită a ceea ce înseamnă, pentru mine, ideea de sexualitate.

Emanând o sexualitate intoxicantă şi având un chip perfect (această perfecţiune regăsindu-se şi la piept, abdome, fund, picioare…) tânărul în vârstă de 22 de ani înfrumuseţează coperta numărului din noiembrie a revistei franceze TETU. În continuare îl vom urmări pe Miguel Iglesias într-o serie imagini realizate cu ocazia unei şedinţe foto de către renumitul fotograf Lope Navo şi care îl prezintă pe model în întreaga sa splendoare.
Enjoy!

Anul 2009 se apropie cu paşi repezi de sfârşit. A trecut foarte repede şi nici nu îmi vine să cred că sunt mai puţin de două luni jumătate până ne vom lua rămas bun de la el şi asta mă întristează un pic. Dar pentru a vedea că şi anul ce vine are lucruri bune de oferit vom arunca o privire peste noul calendar “Rugby’s Finest” pentru 2010 care îi aduce în prin plan pe unii dintre cei mai sexy jucători de rugby din Anglia. Fotografiile sunt simple fără artificii care să distragă atenţia, doar bărbaţi adevăraţi îmbrăcaţi sumar, emanând o atracţie animalică.
În timp ce răsfoieşti noul calendar “Rugby’s Finest” îţi vine să sari peste ce a mai rămas din 2009 direct în 2010. Sincer, mie îmi vine să sar direct pe Septembrie.
Enjoy!

M-am îndrăgostit! Tot ceea ce îmi doresc se află într-o simplă fotografie: mare, munte şi bărbatul visurilor mele, sau cel puţin unul dintre aceştia. Într-un decor de o frumuseţe ireală modelul francez Gregory Capra etalează un trup perfect mângâiat de valurile oceanului, fiind acoperit doar de un slip minuscul care mai mult dezvăluie decât ascunde sau de un tricou ud care se mulează pe torsul musculos al acestuia, la care mai adăugăm o atitudine de o duritate mimată şi o privire care topeşte până şi gheaţa.
Cine i-ar putea rezista lui Gregory Capra?
Enjoy!

Firma EuroSelection oferă o largă varietate de costume de baie şi lenjerie intimă pentru bărbaţi. Fabricată la Barcelona, Spania, sub cele mai înalte standarde europene de calitate, lenjeria ES a cucerit toată Europa datorită calităţii, a maximului de comfort oferit, şi bineînţeles a designului care a redefinit stilul bărbatului european.

Ultima colecţie ES, care este destinată şi pentru piaţa din Australia şi Noua Zeelandă, aduce în portofoliul său produse unice, create în special pentru această regiune. Colecţia ES arată foarte bine iar de campania publicitară ce aş mai putea spune? Conceptul este pe cât de simplu pe atât de sexy: îmbraci câţiva “armăsari” în chiloţi şi îi arunci în zăpadă.
Enjoy.

Nu sunt un fan înfocat când vine vorba de rugby dar în mod sigur sunt familiarizat cu termenul “Dieux du Stade“. Celebrul calendar, care sărbătoreşte a 10-a aniversare, revine cu ediţia din anul 2010, realizată de extraordinarul fotograf Tony Duran. Oare poate fi o modalitate mai plăcută de a măsura trecerea timpului decât răsfoirea acestui calendar?
Calendarul va fi însoţit de un dvd care va conţine scene filmate la şedinţa foto pentru “Dieux du Stade 2010″. Mingile şi alte obiecte vor acoperi o parte dintre cele mai interesante părţi ale protagoniştilor dar va mai rămâne destulă piele la vedere pentru a satisface şi cele mai exigente gusturi în materie de nuditate.
În continuare urmează o scurtă, dar foarte erotică, privire în culisele realizării calendarului.
Enjoy.

Oare poate fi ceva mai plin de senzualitate şi de homoerotism decât fotografia de mai sus? Se poate, nu zic nu, dar atunci când o privesc sângele începe să îmi fiarbă. Fotografia intitulată “Joy” este opera fotografului Erwin Olaf şi a fost făcută în anul 1986.
Născut în anul 1959 în Hilversum, Olanda, Erwin Olaf trăieşte şi lucrează în Amsterdam de la începutul anilor ’80. Amestecând fotojurnalismul cu fotografia de studio, olandezul s-a făcut remarcat în anul 1988 când a câştigat premiul întâi la concursul “Tineri Fotografi Europeni” datorită colecţiei de fotografii numită “Chessmen”. Câştigarea acestui premiu a fost urmată de o expoziţie ţinută la muzeul Ludwig din Cologne, Germania, iar de atunci a continut să exploreze teme precum corpul uman, sexul, umorul, senzualitatea, disperarea, graţia etc. Primele opere ale fotografului sunt realizate în alb-negru amintind astfel de stilul documentarelor, Olaf introducând treptat culorile iar mai târziu şi manipularea digitală, între colecţiile de fotografii fiind un contrast mai mult decât evident.

Mature (1999) conţine portrete în nuanţe aurii ale unor femei mai în vârstă sau corpolente care pozează în posturi ce amintesc de adevărate supermodele, Fashion Victims (2000) poate fi privit ca şi un comentariu lasciv la adresa consumatorilor de sex şi a lucrurilor de “firmă”, Royal Blood (2000)-portrete într-un stil minimalist, alb pe alb, ce redau natura răzbunătoare a celor ce aparţineau aristocraţiei şi au avut parte de o moarte groaznică, Paradise (2001) care etalează o lume underground întunecată şi plină de elemente baroc, Separation (2003) expune o familie introvertită, în cadrul căreia sentimentele sunt de gheaţă, aceasta fiind fotografiată în decorul unui living steril. Prin intermediul ultimelor sale colecţii de fotografii intitulate Rain, Hope, Grief şi Fall, Erwin Olaf se reîntoarce la  imaginile fotografiilor clasice, cu un mimin retuş digital.
În continuare mai avem două din operele realizate de olandez în anii ’80,  pe la începutul carierei sale.
Enjoy.