Recomandarile de astazi – Inchirieri Auto, Inchirieri Masini, Agentie de turism!

Cu toate că poliţia a declarat că nu există elemente care să indice că atacul ar fi unul de natură homofobă, prietenii lui Skinner susţin că acesta ar fi motivul. Chris Skinner era designer grafic şi locuia împreună cu logodnicul lui, cei doi plănuind să se căsătoreacă în vara lui 2010.

Nu am să înţeleg niciodată cum astfel de oameni, cum sunt aceşti atacatori şi cei asemenea lor, pot să existe, cum de li se permite să trăiască. Nici nu mai contează motivul pentru care Chris Skinner a fost atacat. Dar să snopeşti pe cineva care nu ţi-a făcut nimic în bătaie iar apoi să treci cu maşina peste el este ceva de neimaginat, asta nu are nici o scuză. Este doar un exemplu că lumea în care trăim devine din ce în ce mai violentă, un exemplu a unei realităţi crude a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, o realitate pe care unii preferă să o ignore. În general sunt împotriva violenţei dar cred că în astfel de cazuri agresorii merită să plătească în acelaşi fel: să moară în chinuri groaznice!
De asemenea este alarmat că asemenea evenimete tragice au loc în oraşul ales pentru gazduirea World Gay Pride din 2014 fiind un semnal cât se poate de clar că lupta împotriva disciminării şi violenţei îndreptate asupra comunităţii LGBT este departe, foarte departe de a se sfârşi.

Recomandarile de astazi – Inchirieri Auto, Inchirieri Masini, Agentie de turism!

Pat şi Lynn Mulder şi-au petrecut ultimii doi ani călătorind pentru a spune povestea lor, făcând lobby împotriva discriminării şi a crimelor din ură, încercând să fie un sprijin pentru victimele acestor acţiuni, ajungând să fie printre figurile cele mai cunoscute şi apreciate din comunitatea gay din statul Florida.
Mama ştia că fiul ei este gay înainte ca el să ştie, înainte ca el să-i mărturisească. Pur şi simplu simţea asta. I-a rămas în minte cazul lui Matthew Shepard, tot un student gay, care a fost atacat, jefuit, bătut cu bestialitate, torturat, legat de un gard şi lăsat să moară. Matthew Shepard a fost bătut în asemenea hal încât toată faţa îi era acoperită de sânge, în afară de porţiunile care au fuseseră spălate de lacrimile băiatului, el fiind găsit 18 ore mai târziu legat de acelaşi gard şi fiind în comă iar cinci zile mai târziu a şi murit. Asta se întâmpla în 1998 iar Mulder se declară surprinsă că şi în zilele noastre homofobia duce la crimă.
Între timp îl privea pe Ryan mergând la liceu neştiind că acolo era hărţuit şi abuzat de colegii lui. După ce el i-a mărturisit că este gay a început să fie mai atentă, mai protectoare. A văzut ceea ce fiul ei avea de înfruntat zi de zi pe stadă, la şcoală, la muncă şi tot timpul îi spunea să fie atent să nu păţească ceva rău când vedea că acesta poartă brăţara curcubeu. Dar nimic din toate acestea nu au putut să o pregătească pe femeie pentru ceea ce avea să afle de la poliţişti. Sau din declaraţie de presă făcută de Grady Judd, şeriful din Polk County.
Şeriful a declarat că, potrivit afirmaţiilor celor doi suspecţi, în acea noapte Ryan Skipper le-a făcut avansuri, a fumat iarbă şi că a dorit să falsifice câteva cec-uri. Mai târziu, la proces, s-a observat că existau numeroase contradicţii între cele spuse de acuzaţi, mărturiile martorilor şi dovezile găsite de procuror, ceea ce a demonstrat că aceştia încercau să apară într-o lumină mai bună dar şi că şeriful ar fi încercat să mute o parte din furia cetăţenilor spre cel mort, făcându-l pe acesta să pară un drogat pervers care avea înclinaţii spre activităţi ilicite.
Acum Pat şi Lynn Mulder poartă brăţări curcubeu în fiecare zi iar de fiecare dată când cineva îi întreabă din ce cauză fac acest lucru ei le spun povestea fiului lor. “Ne face să retrăim durerea dar în acest mod retrăim şi dragostea. Aşa păstrăm vie amintirea lui Ryan iar pentru mine acest lucru este foarte important. Nu vreau ca el să fi murit degeaba.”, declara Pat Mulder.
De căteva ori cei doi soţi au simţit pe propria piele câteva mostre din hărţuirea pe care fiul lor a simţit-o cât a fost în viaţă, dar comparativ cu cei câţiva homofobi dispreţuitori ei au întâlnit sute şi mii de oameni care i-au încurajat şi i-au sprijit în activitatea lor, Lynn Mulder fiind şi preşedintele oraganizaţiei PFLAG din Polk County, organizaţie formată din familii şi prietenii ale homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi transexualilor.

Ca încheiere ce s-ar mai putea adăuga? Oare ce? În marea majoritate a timpului în care am scris acest post am avut lacrimi în ochi pentru că mă gândeam la mine, mă gândeam la alţi prieteni…că nu este corect ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce continuă să se întâmple, că simplul fapt că te naşti este suficient pentru ca alţii să te urască, că pe lângă acele greutăţi pe care le are toată lumea se mai adugă şi altele, că poţi fi considerat o ruşine, un ciudat, cu toate că viaţa ta personală nu îi afectează pe cei care doresc să te facă să te simţi astfel, că în ciuda faptului că ai aceleaşi obligaţii cu cei din jur nu te poţi bucura de aceleaşi drepturi de care unii îşi bat joc şi, mai ales, mă gândeam că undeva, cândva, cineva a lansat mesajul că a fi gay este ceva atât de înfiorător, de oribil şi de neconceput, încât singurul lucru ce le rămâne de făcut când întâlnesc un gay este să îl omoare. Iar acest lucru trebuie să se schimbe, toată această homofobie trebuie să se sfârşească.

În comunitatea LGBT din Italia, şi în special în cea din Roma, spiritele sunt încinse ca urmare a violenţelor din ultima vreme îndreptate împotriva acesteia. Acum câteva săptămâni un cântăreţ gay a fost atacat iar apoi un club gay din capitala Italiei a fost incendiat. După aceasta un cuplu gay a fost atacat, o lesbiană a fost ameninţată pe o stradă din Roma şi două scrisori-capcană au fost aruncate într-un bar din Gay Street, eveniment soldat cu mai mulţi răniţi şi cu spitalizarea unui bărbat.
Aceste atacuri au sensibilizat opinia publică din italia, săptămâna trecută mai mulţi politicieni şi mii de cetăţeni s-au alăturat reprezentaţilor minorităţilor sexuale, a organizaţiilor pentru drepturile omului care au organizat un marş care a străbătut străzile oraşului şi luând sfârşit la Colosseum.

La marş a participat şi Gianni Alemanno, primarul Romei, care s-a alăturat celor care denunţau atacurile şi cereau legi anti-discriminatori şi care să ajute la combaterea violenţei împotriva homosexualilor. Protestatarii au purtat lumânări şi steaguri care aveau desenat curcubeul, mergând în linişte în sptele unui banner pe care scria: “Roma este împotriva intoleranţei şi a rasismului”.
Evenimentul este unul extraordinar dar mesajul “Roma este împotriva intoleranţei şi a rasismului” poate fi considerat discutabil de către noi, care suntem români.

Cu ocazia unei festivităţi organizate de “Roosevelt Institute’s Four Freedoms Medals” pe data de 11 septembrie la New York, Secretarul de Stat Hillary Clinton a declarat că lupta împotriva violenţei anti-gay trebuie să devină o prioritate a Americii.
“Violenţa care are la bază orientarea sexuală şi identitatea sexuală trebuie condamnată cu orice preţ. În foarte multe ţări femei şi bărbaţi sunt persecutaţi, agresaţi, de multe ori fiind chiar ucişi cu sânge rece doar pentru că sunt gay. Am început să urmărim şi să monitorizăm violenţele împotriva comunităţii LGBT şi Statele Unite trebuie să acţioneze indiferent de ţările în care acestea au loc şi să le combată. Primim anual rapoarte prin care suntem atenţionaţi că drepturile omului, de care toată lumea ar trebui să se bucure, sunt încăltate frecvent pentru cei care aparţin comunităţii LGBT. Şi dorim ca ţări precum Brazilia, Franţa. Suedia, Olanda să alăture acestei iniţiative şi să oprim aceste abuzuri”, susţine Hillary Clinton.
În luna martie a acestui an administraţia Obama anunţa că va semna declaraţia Naţiunilor Unite pentru decriminalizarea homosexualităţii la nivel global, într-o întoarcere totală faţă de politica dusă de administraţia Bush.
Măsura este una binevenită şi pentru această luptă Hillary Clinton merită tot respectul. Dar va fi foarte greu. Pentru că în primul rând va trebui să facă din America un exemplu şi e destul de greu să faci acest lucru atunci când ai legi precum DADT şi DOMA. Pentru că este o ipocrizie să acuzi de intoleranţă şi de o atitudine plină de prejudecăţi un alt stat când la tine acasă propriul tău guvern întreţine un climat de discriminare şi dispreţ în domeniul militar, în ceea de priveşte căsătoriile, adopţiile, chiar angajările şi domeniul sănătăţii. Şi să nu uităm că şi în America sunt foarte multe exemple de violenţă îndreptată împotriva persoanelor gay.
Iar în ceea ce priveşte Brazilia, nu m-aş baza foarte mult pe suportul ei în această luptă. Peşedintele Luiz Inacio Lula da Silva numai ce a semnat un decret prin care face ca adopţiile să fie mult mai uşoare în Brazilia, chiar şi pentru străini. Dar asta nu se aplică cuplurilor gay, cărora nu li se recunoaşte nici statutul de familie. Este ceva ce Lula da Silva ignoră cu desăvârşire şi pretinde că nu există.

“Aici sunt prezenţi oameni din toată ţara care au venit să îşi exprime durerea dar şi că astfel de fapte nu pot fi tolerate şi lăsate nepedepsite. Nu trebuie să fi lesbiană sau homosexual pentru a fi şocat de ceea ce s-a întâmplat aici. Trăim într-o ţară liberă care respectă drepturile şi egalitatea tuturor. Trebuie să îi încurajăm pe toţi să se simtă comfortabil indiferent de orientarea lor sexuală şi de persoana pe care o iubesc. Această crimă odioasă loveşte în tot ceea ce credem, ce este corect şi uman.”, afirma şi Nami Besser, o tânără de 28 de ani, reprezentantă a mişcării “Working and Studying Youth” care a venit în Tel Aviv alături de 40 de colegi.
Yonatan Gher, directorul organizaţiei “Jerusalem’s Open House Pride and Tolerance”, a declarat pentru Ynet:”Cu ocazia desfăşurării Gay Pride Parade din fiecare an sunt întrebat de ce insistăm ca aceasta să aibe loc şi la Jerusalem, nu doar în Tel Aviv. Acest atac ne demonstrează că nici un loc nu poate să ofere siguranţă deplină. Suntem parte a societăţii israeliene iar aceste violenţe ne priveşte pe noi toţi, este o problemă comună.”
Pe lângă cei prezenţi în Tel Aviv, 300 de persoane au demonstrat la Ierusalim şi alte 200 la Beersheba.

Ziua de azi ar fi trebuit să fie un motiv de bucurie pentru comunitatea LGBT din Serbia şi asta datorită mult aşteptatei parade a minorităţilor sexuale, Pride Parade, care urma să se desfăşoare la Belgrad. Dar Parada Gay a fost anulată după ce organizatorii au fost informaţi de Ministerul de Interne şi chiar de către premierul sârb, Mirko Cvetkovici, că mai multe grupări şi organizaţii şi-au exprimat intenţia de a-i ataca pe membrii minorităţilor sexuale şi pe simpatizanţii acestora care vor participa la această paradă.
Mirko Cvetkovic a declarat că nu există sufieciente efective de poliţie care să-i protejeze pe participanţi în centrul Belgradului, asta în condiţiile în care joi reprezentanţii ministerului sârb de Interne au anunţat că mai multe mii de poliţişti vor asigura protecţia şi ordinea în timpul desfăşurării acesteia, mai alesc că prima, şi ultima, paradă gay care s-a ţinut la Belgrad a degenerat în puternice violenţe de stradă între participanţi şi grupările extremiste. Organizatorilor li s-a propus o alternativă privind locaţia evenimentului, mai exact mutarea defilării într-un spaţiu deschis, un câmp, separat de centrul oraşului de râul Sava dar ei au refuzat. “Acest lucru ar fi fost inacceptabil pentru noi. Mesajul de egalitate a drepturilor are o anumită semnificaţie simbolică în momentul în care o minoritate marginalizată reuşeşte ca să îl transmită din centrul unei capitale. De aceea am decis să anulăm parada,” declara Dragana Vuckovi, unul dintre organizatori.
Între timp în tabăra opusă era motiv de mare sărbătoare, Mişcarea Populară Sârbă 1389 numind anularea paradei gay o victorie pentru o Serbie normală ei spunând că “prin oraşul nostru necredincioşii şi sataniştii nu vor trece”.
Dar în ciuda faptului că a fost anulată, Belgrad Pride a făcut un mic progres dacă stăm să ne gândim că anul trecut oficialităţile au refuzat să ofere protecţie participanţilor iar în acest an chiar şi preşedintele Boris Tadic a cerut ca evenimentul să se desfăşoare în condiţii de pace. Nu s-a întâmplat aşa dar măcar oficialii au dat măcar un semn de interes.
Cum era de aşteptat pe multe site-uri de ştiri care au relatat despre acest eveniment au apărut comentatori care sunt de acord cu violenţa îndreptată în direcţia comunităţii gay, dorind ca prin reacţiile lor homofobe să îşi declare sus şi tare “normalitatea”. Dar cum spuneam şi cu o altă ocazie, bine că e normal să fi prost.

Întins pe podea, îmbrăcat în haine tradiţionale islamice şi având lângă el o agendă veche, Abu Hamizi de 22 de ani, petrece cel puţin 6 ore pe zi căutând forumuri şi camere de chat pornind de la linkurile site-urilor gay. Dar el nu caută prieteni sau relaţii ci victime. “Este cea mai uşoară modalitate de a-i găsi pe aceşti oameni care distrug Islamul şi care vor să mânjească reputaţia pe care ne-am chinuit să o creem vreme de sute de ani”, declara Hamizi care după ce îşi găsea victimele, aranja ca acestea să fie atacate iar uneori chiar omorâte. Tânărul licenţiat în informatică aparţine grup extremist care a dat naştere unui nou val de violenţă împotriva homosexualilor din Irak, grup considerat a fi responsabil, de la începutul anului şi până acum, de moartea a mai mult de 130 de bărbaţi irakieni gay.
Liderul acestui grup, care îşi are sediul în Baghdad, declara pentru Observer:” Animalele merită mai multă milă decât aceşti oameni murdari care practică astfel de acte sexuale depravate. Noi ne asigurăm că ei ştiu din ce cauză au fost atacaţi şi le oferim ocazia să ceară iertare lui Dumnezeu înainte să-i omorâm”.
Violenţa împotriva homosexualilor este un test în care guvernul trebuie să îşi dovedească abilitatea şi puterea de a proteja minorităţile de orice fel, mai ales după părăsirea Irakului de către trupele americane. Astfel de grupuri radicale au existat tot timpul în comunităţile islamice dar principalul lor scop era păstrarea securităţii dar acum, după ce acest rol a fost preluat de poliţie, atenţia lor s-a îndreptat către sfera morală şi culturală, în dorinţa de a reveni la impunerea unor bariere morale stricte aparţinând islamismului tradiţional. Comform celor declarate de către Ali Hali, liderul grupului Iraqi LGBT cu sediul la Londra, din anul 2004 au fost ucise 640 de persoane aparţinând minorităţilor sexuale din Irak, dar cifra ar putea fi mult mai mare deoarece cazurile care implică bărbaţii căsătoriţi nu sunt raportate.
Crimele sunt brutale, în majoritatea cazurilor victimele fiind torturate în mod barbar. Fiul lui Azhar al-Saeed, o localnică din Baghdad, a fost răpit iar după trei zile aceasta a primit un bilet plin de sânge în care scria că fiul ei a fost purificat şi primea indicaţii unde îl va găsi. Ajutată de poliţie Azhar a găsit cadavrul băiatului care prezenta multiple urme de violenţă, era castrat şi avea anusul plin de lipici.
Reprezentanţii poliţiei au declarat pentru Observer că aceste crime nu vizează homosexualii ci sunt cazuri izolate de violenţă ale unor secte apărute în 2005 şi 2006. Cu toate acestea este cunoscut faptul că grupul lui Hamizi răpeşte câteva persoane în fiecare săptămână pentru ca să le “interogheze”.
Violenţele au pătruns şi în zonele considerate a fi mai emancipate, cum ar fi strada Abu Nawas care este faimoasă pentru restaurantele şi barurile sale, fiind simbol al unui relativ progres făcut în Baghdad. Aici a căzut victimă Hashim, un alt tânăr, care a fost bătut cu bestialitate, i s-a tăiat un deget, atacatorii lăsând în urma lor un bilet în care îl avertizau că mai are timp o lună de zile pentru a se căsători şi a duce o “viaţa tradiţională” sau va fi omorât.